Situat undeva intre autobiografie si fictiune, romanul „Paine neagra” al lui Emili Teixidor, parte a colectiei de Beletristica a Editurii Meteor Press, face un interesant portret al realitatilor rurale de dupa razboiul civil spaniol, vazute din perspectiva tanarului Andreu, aflat la o cotitura importanta in existenta sa.

Viata in mediul rural nu e usoara nicaieri, cu atat mai mult intr-o tara iesita din razboi, intr-un sat uitat de lume in care oamenii nu fac altceva decat sa munceasca de dimineata pana seara ca sa supravietuiasca. Mancarea e dramuita, familiile sunt incrancenate si cu gandul la ziua de maine, fara a se mai bucura de un prezent oricum nefericit, mamele isi lasa copiii pe mainile rudelor mai avute sau ii dau spre adoptie catre familii instarite.

Asa este si cazul lui Andreu, care isi traieste copilaria spre adolescenta cu unchii sai, pentru ca tatal este la inchisoare pe motive politice, iar mama nu se poate descurca sa il creasca din munca ei. Astfel, Andreu este doar un martor la destinul sau pe care il decid altii, adultii, din comportamentul si gandurile carora ajung la el doar o parte, baiatul incercand de fiecare data sa caute intelesuri mai profunde ale vorbelor sau faptelor acestora.

Destinul propriu nu intra pe mainile lui pana in ultimul moment, atunci cand are de ales intre a-si continua viata in „lumea de jos”, riscand sa ramana un palmas la fel ca rudele sale (care, si ele, il sfatuiesc discret sa se ridice deasupra conditiei lor simple) si a-si schimba complet viitorul, alegand viata privilegiata care i se pune pe tava, dar in acelasi timp lipsita de caldura si iubire.

Cartea poate fi gasita AICI, unde puteti citi si primele pagini.