Am primit recent de la Editura Litera cartea scriitoarei canadiene Alice Munro, „Prea multa fericire”. Ce m-a intrigat? Faptul ca Alice Munro e nascuta in 1931, deci are venerabila varsta de 94 de ani. Faptul ca Alice Munro a luat Premiul Nobel pentru literatura in 2013. Si Cartea „Prea multa fericire”, publicata initial in 2009, este cea mai cunoscuta opera a ei, aflandu-se deja la a treia editie la noi, sub ingrijirea celor de la Litera.

Dar cum stau lucrurile cu aceasta „Prea multa fericire” , de ce este „prea multa” si unde isi are izvorul? „Prea multa fericire” este o colectie de zece povestiri scurte ale caror personaje, nu au nimic in comun aparent. Dincolo de aceasta aparenta, ceea ce au in comun este capacitatea de a merge mai departe dupa ce trec prin diverse drame, puterea din interiorul fiecarui personaj si a fiecaruia dintre noi pana la urma de a se ridica dupa ce a fost la pamant sau chiar mai jos. Si in contrast cu toate aceste lucruri profunde, cu scufundarea in adancurile sufletelor personajelor, stilul plin de lejeritate si naturalete al scriitoarei, vine ca un pansament peste sufletul fiecaruia, de aici rezultand echilibrul si, in sfarsit, fericirea.

Fie ca veti citi toate cele zece povestiri, fie ca veti citi povestea barbatului care isi ucide cei trei copii si a sotiei acestuia care supravietuieste, fie ca veti citi povestea primei matematiciene angajata intr-o universitate din Europa, veti observa ca Alice Munro nu isi face simtita prezenta in vreun fel, nu isi judeca protagonistii, ci doar le prezinta povestile si lasa cititorii sa traga singuri concluziile. Si desi, povestirile nu duc lipsa de actiune, adevarata actiune se petrece in sufletele personajelor, oameni obisnuiti ce trec prin situatii neobisnuite.

Daca vreti sa beneficiati si voi de o lectie de viata si o portie din „Prea multa fericire”, gasiti cartea aici.