Cum procedezi cand esti o studenta eminenta, abia ai terminat primul an de facultate, esti musulmana, traiesti intr-o tara in care femeile nu sunt privite pe picior de egalitate cu barbatii si afli ca esti insarcinata? Si, ca si cum asta n-ar fi de ajuns ca sa-ti creeze probleme la scoala si in familie, te pomenesti ca iubitul tau nu vrea sa pastrati copilul?

Cam asa incepe povestea din romanul “Uneori, cand visez…”, al scriitorului Lucian Dragos Bogdan, aparut nu de multa vreme la Editura Tritonic. Melati este o tanara indoneziana care se vede ajunsa intr-o situatie imposibila dupa ce afla ca e insarcinata, se desparte de iubit care nu-si doreste copilul, este exmatriculata pentru ca, nu-i asa, a facut de ras Facultatea de Fizica a Universitatii din Depok, pierde bursa pe care profesorul de fizica i-o obtinuse pentru Oxford, iar cu parintii nu poate vorbi despre situatia ei pentru ca ar chema-o acasa si ar forta-o sa faca o casatorie de convenienta. Data afara de la scoala si implicit din camin, unde cel putin avea ajutorul celor doua colege de camera si fara sprijin material, fata e nevoita sa se maturizeze subit pentru a reusi sa iasa la liman fara sa-si piarda onoarea.

Povestea ei nu e singulara si probabil ca multe femei se vor recunoaste in fata speriata si dezorientata pe cale sa devina mama, nevoita sa-si lase in urma o parte dintre visurile tineretii si sa isi faca un rost mai devreme decat isi planuise, trecand peste dezamagirea provocata de un iubit panicat ca i se da viata peste cap, peste prietenii false, peste indignarea societatii si peste barfele inerente.

Interesanta in volum este abordarea psihologica, autorul, desi barbat care a ales sa-si imprumute vocea unei tinere femei, reusind sa-si inteleaga foarte bine personajul, sa se apropie de starile contradictorii ale mintii unei fete lipsite de experienta de viata si sa il treaca firesc prin toate incercarile care ii vin in cale.

Am urmarit cu interes drumul parcurs de eroina, felul in care personajul se transforma treptat, felul in care invata sa interactioneze cu adultii de ambele sexe; singurul lucru care nu m-a multumit, dar asta era doar o asteptare personala, este modul in care autorul a ales sa termine aventura lui Melati. Dupa toate cele prin care trecuse, pusa in fata unei alegeri finale, ea elimina cat se poate de just doua dintre solutii, desi dubiile nu inceteaza s-o urmareasca, hotarandu-se pentru o a treia, care, in mod evident, o avantajeaza din multe puncte de vedere. Eu, insa, m-as fi bucurat daca autorul i-ar mai fi oferit o alternativa, una si mai indrazneata, pentru ca aceasta a treia, oricat de avantajoasa, este una cliseizata, daca e sa ne gandim la posibilitatile personajului literar si care nu-i va face viata usoara pe termen lung, daca e sa ne gandim concret la aceasta situatie de viata. Mi se pare ca alegerea lui Melati o aduce de fapt intr-un punct de care a incercat tot timpul sa se indeparteze, acela in care societatea si familia o vor privi tot cu raceala si lipsa de intelegere, iar barfele vor continua pe seama ei, ba chiar isi vor gasi o confirmare. Iar in timp, daca ne imaginam putin drumul ei viitor, e foarte posbil sa nu se mai regaseasca deloc in alegerea facuta.

Daca v-am starnit interesul pentru lectura, gasiti cartea AICI.