Atentate, asasinari politice, rapiri, dileme morale, coruptie, probleme conjugale au luat cu asalt a cincea editie a Festivalului International de Film Cinepolitica, desfasurat la Cinema Elvira Popescu in perioada 13-17 aprilie si urmarit de un public numeros, civilizat si cunoscator, care a umplut sala in fiecare seara.

Cinepolitica s-a incheiat duminica, 17 aprilie, cand au fost decernate si premiile acestei editii. Astfel, Trofeul Cinepolitica merge la filmul lui Amos Gitai, „Yitzhak Rabin, ultima zi/Rabin, The Last Day”, „pentru calitatea exceptionala a unei autopsii cinematografice de referinta. Filmul aduce lumina intr-unul dintre cele mai dramatice si controversate momente ale istoriei contemporane si, in acelasi timp, dovedeste inca o data valoarea de artist a regizorului Amos Gitai.”. Cel mai bun film politic a fost desemnat „Prostul/Durak” in regia lui Yuriy Bikov, iar mentiunea speciala a juriului Cinepolitica a fost acordata filmului „Cavalerii albi/Les Chevaliers Blancs”, in regia lui Joachim Lafosse.

Am apreciat foarte mult drama istorica „Yitzhak Rabin, ultima zi/Rabin, The Last Day”, pentru realismul naratiunii si pentru felul in care Amos Gitai a ales sa prezinte un subiect delicat din istoria Israelului, sub forma unui proces desfasurat dupa asasinarea celui de al cincilea Prim Ministru al tarii in ziua de 4 noiembrie 1995. Figura importanta in incercarile de obtinere a pacii in Orientul Mijlociu, Yitzhak Rabin, care a primit in 1994 Premiul Nobel pentru Pace, impreuna cu Shimon Peres si Yasser Arafat, a fost un personaj controversat. O parte a Israelului – cea progresista si interesata de pacea cu palestinienii – l-a iubit si sustinut, iar o alta parte, cea inchistata in traditii si in dogme religioase l-a condamnat cu tarie.

De altfel, un tanar reprezentant al evreimii ultra-traditionaliste din Israel a fost cel care l-a impuscat pe Rabin in timpul unei manifestatii desfasurate in centrul Tel Aviv-ului. Asa cum arata Amos Gitai evenimentele, o serie de rabini extremisti au agitat o parte a populatiei impotriva Primului Ministru, iar tanarului ortodox Yigal Amir i s-a trasat clar misiunea de a-l ucide pe Rabin. In urma procesului din film, acesta e perfect constient de fapta sa, multumit ca Dumnezeu l-a ajutat sa isi indeplineasca misiunea si nu are niciun regret. Audierile pe care le vedem lasa impresia ca toti cei care ar fi trebuit sa il protejeze pe Yitzhak Rabin au fost neglijenti in serviciu: fortele de ordine care nu au fost prea atente la personajele din piata si mai ales la cei aflati in jurul Primului Ministru atunci cand acesta se apropia de masina cu care urma sa plece din zona, bodyguardul sau personal, care declara lucruri diferite cand apare la proces, soferul caruia nu i s-a dat o ruta de urgenta in cazul in care s-ar fi intamplat ceva cu Rabin in timpul manifestatiei si care se pare ca ar fi ajuns mai tarziu decat normal la spitalul Ichilov. Insusi asasinul a povestit cat de usor i-a fost sa se apropie de tinta sa.

Imbracand haina unui documentar, mai ales ca, pe langa reconstituiri, regizorul foloseste si o serie de imagini de arhiva, filmul are un dramatism palpabil, conferit atat de subiectul in sine – radiografierea unei crime efectuate cu premeditare si sange rece -, precum si de prestatia actorilor si de imaginile reale filmate acum mai bine de 20 de ani. Lacrimile celor care au vazut naruit visul pacii s-au impletit cu bucuria inumana a celor care nu erau de acord cu politica Primului Ministru. Uneltirile josnice ale ultra-ortodocsilor, care au implicat si un posibil blestem cabalistic numit Pulsa diNura, care are ca final moartea celui blestemat, starnesc furia oamenilor rationali. Uciderea lui Yitzhak Rabin a fost o lovitura si un soc nu doar pentru Orientul Mijlociu, ci pentru toata lumea, contributia politica a lui Rabin la pacea mondiala, precum si reformele lui in economie, educatie si sanatate neputand fi uitate.

Organizat de Asociatia Cultura si Imagine, Festivalul International de Film Cinepolitica este patronat de Universitatea Nationala de Arta Teatrala si Cinematografica „I.L. Caragiale” (UNATC) si de Universitatea Natională de Arte (UNArte).