Editura Herald a lansat de curand colectia AUTOBIOGRAFIA, in care isi gasesc locul povestile de viata si de cariera ale unor personalitati din domenii diverse: stiinta, literatura, psihologie si altele. Deocamdata, in aceasta colectie au aparut trei titluri – „Viata mea si psihanaliza” de Sigmund Freud, „Povestea vietii mele” de Benjamin Franklin si „Spovedanie” de Lev Tolstoi.

Ma voi referi in cele ce urmeaza la primul titlu, „Viata mea si psihanaliza” de Sigmund Freud. In aceasta carte de 200 de pagini, Freud vorbeste despre evolutia sa profesionala, de la studiile de medicina si pana la aparitia si raspandirea psihanalizei, ramura a medicinei dezvoltata chiar de el, aducand extrem de putine detalii despre viata persoanala. Astfel, despre planul personal, marturiseste ca era evreu, ca a avut sase copii si ca s-a casatorit la varsta de 30 de ani cu femeia cu care fusese logodit patru ani si care l-a impiedicat sa-si lanseze mai devreme cariera in cercetare, pentru ca a plecat sa petreaca un timp cu ea chiar cand se afla in mijlocul unor studii importante. Totusi, adauga Freud, „nu i-am purtat ranchiuna logodnicii mele pentru faptul ca mi-am petrecut concediul la ea, in loc sa ma ocup de cercetari asupra posibilitatilor anestezice ale cocainei”. Insa simplul fapt ca pomeneste de acest lucru ar putea fi un semn ca, in realitate, ii reprosa doamnei din viata lui ca l-a sustras de la munca intr-o perioada cruciala. 🙂

In afara de aceste informatii, cartea cuprinde in rest marturisiri despre planul profesional, despre munca depusa, colaboratorii si detractorii lui, ceea ce ne arata cat se poate de clar pasiunea si dedicarea cu care Sigmund Freud a lucrat toata viata in domeniul medicinei, cu focus pe psihanaliza. Desi incepe cu hipnoza, pe care o aplica pacientilor cu nevroze, Freud lasa in urma acest procedeu destul de repede si dezvolta apoi o „teorie a refularii”, aces proces de refulare fiind o noutate in aceasta zona a medicinei care se ocupa de psihicul uman. El spune ca „refularea reprezenta un mecanism primitiv de aparare, comparabil cu o tentativa de fuga de la locul faptei, un precursor al solutionarii normale ulterioare prin apelul la judecata.” si face legatura intre multe cazuri de nevroza si instincte sexuale reprimate. Cercetarile lui se extind inclusiv asupra sexualitatii infantile, considerata punctul de inceput al instinctului sexual al adultului.

Sa fii primul intr-un domeniu nu e niciodata usor, un drum nebatut vine cu multe piedici, iar cei din jur te pot intelege si sprijini sau te pot contesta cu vehementa. In ceea ce priveste psihanaliza, Freud a fost cel care a dezvoltat aceasta disciplina, care a popularizat-o (prima conferinta pe aceasta tema avand loc in 1904) si pentru a carei evolutie a fost atat incurajat si sustinut de colegi de breasla sau diversi oameni de stiinta, cat si blamat si criticat de altii: „Psihanaliza este creatia mea; vreme de zece ani, m-am ocupat singur de acest domeniu si tot vreme de zece ani doar asupra mea s-au abatut criticile prin care contemporanii mei isi exprimau nemultumirea asupra psihanalizei, cat si capriciile lor de moment. Cred ca si astazi, cand nu mai sunt deloc singurul psihanalist pe pamant, nimeni nu intelege mai bine decat mine ce este psihanaliza, prin ce difera ea de alte modalitati de explorare a vietii psihice, ce se poate desemna prin termenul de „psihanaliza” sau cum ar mai putea fi ea denumita.”

Sigmund Freud vorbeste in carte si despre congresele si conferintele la care a participat, despre disputele cu Adler si Jung si diferentele dintre abordarile lui si a lor si mai ales despre cei care i-au inteles munca si care au pus umarul la raspandirea psihanalizei in Austria, Germania, Elvetia, SUA, Anglia, India, Canada. Ii pomeneste cu respect profund si admiratie pe James J. Putnam, Karl Abraham, Van Emden, Sandor Ferenczi, A. Maeder sau R. Vogt. Freud nu stie daca descoperirile si teoriile lui vor fi valabile si peste ani, insa este convins ca psihanaliza, „copilul” lui de suflet, are un viitor. A avut dreptate in ambele privinte: desi unele dintre teoriile lui au fost infirmate, psihanaliza s-a raspandit de-a lungul anilor si a zonelor geografice, cunoscand un mare avant, chiar daca in prezent nu mai este considerata un domeniu stiintific de importanta capitala.