Cercetator si profesor la Facultatea de Istorie a Universitatii Bucuresti, Ion Bulei este autorul cartii „Regina Maria. Puterea amintirii”, aparuta de curand la Editura Meteor Press, in colectia Istorie. Autorul foloseste ca metariale bibliografice atat scrierile reginei, cat si alte lucrari despre regalitate.

In volum, regasim vocea autorului alaturi de fragmente desprinse direct din „Povestea vietii mele” sau din „Insemnari zilnice”, carti scrise de Regina Maria a Romaniei. Cititorul are sansa de a vedea viata si activitatea reginei atat prin ochii ei, cat si prin ai altor oameni care i-au fost aproape. Portretul Mariei se creioneaza treptat: initial, este mica printesa englezoaica, nepoata a reginei Victoria, frumoasa si desteapta, careia dobandeste multe cunostinte teoretice si practice, dar nu exceleaza in niciun domeniu; apoi este tanara principesa de coroana, dupa casatoria cu Ferdinand, admirata, eleganta, buna comunicatoare, risipitoare, iar in cele din urma este regina Romaniei, inteleapta, matura, diplomata, nu doar sotia lui Ferdinand, ci unul dintre cei mai importantanti oameni in stat. Autorul nu o priveste doar dintr-o perspectiva rigida de persoana aflata la carma unei tari, ci si dintr-o perspectiva umana, aratandu-i nu doar calitatile de necontestat ci si defectele perfect omenesti care au insotit-o de-a lungul vietii.

Imaginea ei generala este a unei femei puternice, decise, cu initiativa, care il influenteaza pe Ferdinand din umbra, pentru ca el, desi un om extrem de cult, apare ca avand o fire slaba si timida, avand nevoie sa fie ghidat ferm pentru a fi un exemplu bun pentru popor. Maria noteaza de multe ori in scrierile ei ca si-ar fi dorit ca ea sa fie regele, pentru a putea actiona mai ferm in anumite situatii, insa, chiar si asa, din postura de regina, se straduieste nu doar sa fie un sprijin pentru sotul ei, ci si un ajutor real si un model pentru poporul care a adoptat-o.

Parasind confortul palatelor regale, pe care le decoreaza cu grija, fiind pasionata de arta si design interior, ea merge nu doar printre figurile nobile din strainatate pentru a vorbi despre aceasta tara mica la conducerea careia se afla impreuna cu Ferdinand, ci si printre romanii de rand. In timpul Primul Razboi Mondial ridica spitale, se ocupa de raniti sau de bolnavi, fara sa se teama ca s-ar putea molipsi de ceva, fara a se teme de moarte, merge printre soldati in transee si ii incurajeaza, facandu-le si mici daruri, considerand ca este datoria ei sa fie sprijin moral pentru cei care lupta pentru pamantul romanesc.

Daca in calitate de regina Maria simte ca detine controlul, in ceea ce priveste relatiile personale, acestea nu ii aduc mereu satisfactii. Fiul ei Carol (cel care va deveni Carol al II-lea) ii provoaca cele mai cumplite stari, dovedindu-se un om influentabil, atras de distractii cu potential distructiv, manevrat de femei care il doresc doar pentru statutul sau, nicidecum pentru el insusi si gata oricand sa faca de ras Casa Regala cu cele mai neelegante ispravi. Maria apare deci si ca o mama care sufera nespus, disperata sa isi indrepte fiul spre o viata civilizata si decenta, invinsa insa in cele din urma in demersurile ei.

Desi a cunoscut perioade fericite, infloritoare si in care a simtit ca isi poate face complet datoria fata de tara, dupa moartea lui Ferdinand si spre finalul propriei vieti Maria s-a ofilit treptat, suferind enorm din cauza comportamentului lui Carol si din pricina inlaturarii ei de catre acesta de la problemele tarii. Cu plusuri si minusuri, Regina Maria ramane ca o figura impresionanta in special pentru activitatea ei politica si umana, dar si pentru activitatea culturala desfasurata, plasandu-se astfel la loc de cinste in istoria romanilor.