Editura Herald a introdus in colectia AUTOBIOGRAFIA si volumul „Spovedanie – Cautand sensul vietii” de Lev Nicolaevici Tolstoi, in traducere de Anca Irina Ionescu. In aceeasi colectie urmeaza sa apara „Mahatma Gandhi (Biografia)” de Romain Rolland si „Viata si scrisorile (Autobiografia)” de Charles Darwin.

Dupa cateva pagini de tabel cronologic, din care aflam cele mai importante momente ale vietii lui Lev Tolstoi, intram in confesiunile scriitorului rus, unul dintre cei mai importanti romancieri ai varstei de aur a literaturii ruse. De-a lungul confesiunilor intalnim un Tolstoi framantat de probleme intelectuale si sufletesti, care il fac sa analizeze amanuntit toate cotloanele mintii umane.

Crescut, dupa propria marturisire in „credinta crestina pravoslavnica”, scriitorul a lasat in urma superstitiile la varsta de 18 ani si a inceput sa-si caute singur sensul vietii, sens care nu avea nimic a face cu o divinitate suprema. A trait din plin, a facut tot ce i-a trecut prin minte, nu s-a dat in laturi de la niciun exces, insa dorinta de a intelege rostul omului pe pamant si a vietii lui i-a ramas neimplinita. La un moment dat a constientizat ca viata nu are de fapt niciun rost si ca oamenii ar trebui sa se sinucida, dar nu a putut sa-si puna capat zilelor pentru ca mai avea oarece indoieli privind aceasta descoperire: „Indiferent cat de convingator si de indubitabil mi se parea rationamentul meu si al inteleptilor care ne condusesera la recunoasterea absurditatii vietii, ramasese in mine o indoiala vaga cu privire la corectitudinea punctului de plecare al rationamentului meu.”

Mai tarziu, a ajuns la concluzia ca viata de familie ii va aduce implinirea sperata, insa, desi a avut multe bucurii in aceasta zona, cautarea lui nu s-a sfarsit nici aici. S-a reintors catre Dumnezeu, hotarat sa il cerceteze mai indeaproape, a ales sa mearga la biserica si sa asculte predicile, apoi a lasat in urma stilul de viata imbelsugat si a inceput sa lucreze cot la cot cu taranii de la mosia lui, convins fiind ca in simplitate sta bucuria.

Insa Tolstoi nu a reusit niciodata sa obtina un rezultat satisfacator in cercetarile lui asupra sensului vietii si a gasirii fericirii, multumindu-se cu faptul ca atat in credinta cat si in stiinta putem gasi adevaruri de necontestat, precum in ambele putem gasi minciuni grotesti si cu ideea ca anumite intrebari vor ramane mereu fara raspuns: „Nu voi cere explicarea tuturor lucrurilor. Stiu ca explicarea tuturor lucrurilor trebuie sa ramana ascunsa, la fel ca originea tuturor lucrurilor, in veacul vecilor. Dar doresc sa inteleg ca sa ajung la inevitabilul inexplicabil.”