Un copil care poate auzi gandurile mamei lui, apoi ale oricarei femei de care se indragosteste, o nava care studiaza o sfera Dyson… in forma de minge de rugby, o poveste de dragoste intre doi oameni aflati la sute de ani-lumina distanta, un exil autoimpus si o speranta de iertare sau poate de uitare completa.

Aceasta este imaginea pe care o ofera cititorilor volumul „Sub steaua infrarosie” scris de Alexandru Lamba si publicat cu cateva luni in urma in colectia Tritonic Sci-Fi a Editurii Tritonic. Faptul ca este absolvent de Inginerie Elctrica si Stiinta Calculatoarelor trebuie sa fi contat in scrierea acestui roman, avand in vedere ca autorul de misca usor pe taramul astrofizicii, printre structuri ipotetice si planuri matematice, fara a deveni insa inchistat intr-un limbaj tehnic, pe care cititorii mai putin priceputi in astfel de domenii sa il gaseasca descurajator.

De altfel, toata aceasta fundatie stiintifico-fantastica este cumva mai putin importanta decat povestea de dragoste pe care personajul principal o traieste, care il sfasie si il face sa ia decizii terifiante, care nu lasa loc pentru o cale de intoarcere. Crescut de o mama ale carei ganduri era capabil sa le citeasca si sa le influenteze, barbatul ajuns la maturitate se desprinde din aceasta legatura si creeaza alta cu Emily, cu care traieste o iubire profunda, de care oamenii obisnuiti nu sunt capabili. Insa ambitiile lui Emily legate de o cariera in spatiu il rod pe dinauntru, intelegand ca distanta ii va indeparta emotional odata ce ea va pleca pe o nava pentru a studia o stea infrarosie. Desi lucrurile se intampla exact pe dos, in sensul ca el pleaca in spatiu, iar ea ramane pe Pamant criogenata, pentru ca apoi sa fie trezita si sa primeasca mental infomatiile pe care el le culege in spatiu, distanta pusa intre ei este aceeasi.

Legatura lor mentala este exploatata in slujba omenirii, insa barbatul nu se poate impaca deloc cu aceasta situatie. Disensiunile intre membrii echipajului, sentimentul ca o pierde complet pe femeia pe care o iubise atat de mult, o serie de evenimente intamplate la bordul navei il fac sa ia o decizie fara drept de apel, care fie ii va aduce alienarea, fie ii va aduce linistea pe care o spera, dar nu o vede posibila: „Eram liber, eram… in nemarginirea spatiului. In spate, umbra care parea sa se intinda la infinit. In fata, stelele. Si undeva, printre ele, in capatul unei constelatii pe care nu ma puteam decide daca sa o aseman unui X sau unui K, Soarele! Acolo erai tu. Priveam spre tine din nou.”

Cartea poate fi gasita la pret redus AICI.