Printre volumele din colectia AUTOBIOGRAFIA a Editurii Herald se numara si „Povestea vietii mele (Autobiografia)” de Benjamin Franklin. Nu doar extraordinara sa viata, povestita cu o mare modestie, ci si schimbarile din America secolului al XVIII-lea infatisate in carte fac din acest volum o lectura cat se poate de placuta.

Benjamin Franklin, o personalitate marcanta a Americii coloniale a secolului al XVIII-lea, a trait intre anii 1706 si 1790 si si-a relatat viata pana in anul 1757. Fiu al unui fabricant de lumanari, avand inca 16 frati, Benjamin a invatat inca din copilarie ce este cumpatarea, dar si ce este responsabilitatea, ajutandu-l pe tatal sau in munca. Desi un om simplu, tatal sau era intelept si se inconjura de oameni cu scaun la cap, asa ca s-a lamurit repede ca fiul sau nu e pasionat de fabricarea lumanarilor, ci are alte aspiratii. Vazand ca e interesat de carti si de citit, tatal lui Benjamin l-a dat pe mana unui alt fiu al sau, James, care, dupa o calatorie in Anglia, se intorsese in Boston si isi deschisese o tipografie.

Lucrand ca tipograf mai intai la fratele sau, apoi in Anglia, apoi din nou in America, trecand prin tot felul de peripetii cu oameni mai buni sau mai putini buni, Benjamin Franklin s-a transformat treptat intr-un individ extrem de capabil, devenind activ si in alte domenii: a fost director de ziar, a eficientizat serviciile de paza, a pus bazele primei biblioteci publice din America, a avut ideea infiintarii unei universitati, fiind unul dintre cei care au fondat Universitatea din Pennsylvania, a fost diplomat, ducand diverse tratative, inclusiv cu indienii, a fost judecator de pace si, in 1785, Presedinte al Consiliului executiv suprem al Pennsylvaniei.

Foarte dedicat dezvoltarii intelectuale, Benjamin Franklin marturiseste in „Povestea vietii mele” ca in fiecare duminica citea si studia, dezvoltandu-si de-a lungul vietii un vocabular potrivit pentru conversatii elevate, imbunatatindu-si capacitatea de relationare si puterea de convingere si facand eforturi sustinute sa devina un om cat mai bun si un membru valoros al comunitatii. El declara cu modestie ca s-a straduit mereu sa fie o persoana temperata, sa vorbeasca doar cu folos, sa fie ordonat, onest, drept si curat, dandu-si singur sfaturi precum: „Nu manca pana te prostesti, nu bea pana iti sare tandara.” 🙂

El considera ca randurile pe care le-a lasat scrise vor contribui la educatia tinerilor, pentru ca acestia pot invata din experintele lui si pot fi incurajati de faptul ca munca cinstita si studiul le pot aduce bucurie in viata si bunastare. Si, cu toate ca nimeni nu poate face totul perfect, cu totii ar trebui sa incercam sa ne largim pe cat posibil orizonturile: „in general, desi nu am atins niciodata nici pe departe perfectiunea dupa care tanjeam atat de mult, eforturile de a o obtine m-au facut un om mai bun si mai fericit.”