Premiera spectacolului „Dumnezeu iubeste” dupa Zlata Demina, in regia si scenografia lui Tomi Cristin, a avut loc pe 28 octombrie la Teatrul de Arta Bucuresti, avandu-i in distributie pe Magda Catone, Amalia Ciolan, Ana Maria Carablais, Teodora Calagiu Garofil, Tamara Roman si Darius Daradici.

Patru femei aflate intr-o maternitate asteapta sa nasca de pe o zi pe alta, fiecare avand in spate o poveste diferita: una este destul de in varsta pentru a fi mama si abia tarziu si cu mari eforturi a reusit sa pastreze o sarcina, alta mai are cativa copii acasa si nu se teme de inca o nastere, alte doua se afla la primul copil, numai ca una il asteapta ca pe o zi de primavara, in timp ce alta face tot posibilul sa il piarda, pentru ca tineretea extrema si exemplul negativ al mamei ei o fac sa nu isi doreasca un copil.

Interactiunea dintre cele patru femei, condimentata cu aparitiile scurte si de efect ale asistentei medicale interpretata cu gratie de Magda Catone, este delicioasa, starnind hohote de ras in public, atunci cand se impung si se ironizeaza sau trezind compasiunea atunci cand plonjeaza in dedesubturile triste ale existentelor lor.

Jocul actorilor a fost minunat, cu totii reusind sa transmita publicului bucuria, tristetea, disperarea sau furia personajelor. Ana Maria Carablais si Tamara Roman, foste studente ale Magdei Catone si ale lui Tomi Cristi, le-au interpretat cu finete pe cele doua femei aflate la prima nastere, dar cu sentimente si comportamente antitetice. Daca personajul Anei era o femeie luminoasa, blanda, condusa de credinta si speranta in Dumnezeu si in oameni, personajul Tamarei era o adolescenta manioasa, deloc sensibila la ideea de a deveni mama, sfasiata de durerea unei copilarii nefericite si pe care mediul familial o indreptase spre decizii pripite si gresite.

Teodora Calagiu Garofil i-a dat personajului sau franchetea si curajul unei femei care stie deja de multi ani ce inseamna sa fii mama, in timp ce Amalia Ciolan a venit cu maturitatea unui personaj care, dupa o viata cu bucurii materiale, dar presarata cu deziluzii si nefericire, reuseste in sfarsit sa duca sarcina pana aproape de final.

Unele dintre aceste femei primesc ceea ce doreau, altele au parte de momente tragice, pentru ca si miracolele uneori se intampla, alteori nu si pentru ca Dumnezeu seamana in aceasta piesa cu un om: desi El iubeste, nu iubeste chiar pe toata lumea.

Spectacolul nu apare in programul pe luna noiembrie al Teatrului de Arta, insa calendarul teatrului poate fi consultat pentru spectacolele curente sau adaugiri ulterioare AICI.