Petru Berteanu este autorul cartii „Cumsecade”, aparuta acum cateva luni la Editura Tritonic, carte pe care coperta 4 o recomanda ca fiind „Un thriller atipic, pentru ca principalul cadavru e al unui cartier. Sau un roman social straniu, in care oamenii dispar inexplicabil, unul dupa altul.” In cele ce urmeaza, va invit sa cititi un guest interview realizat de Bogdan Hrib.

Cine este Petru Berteanu? Scenarist, comunicator, scriitor in devenire? Incotro?

E cineva care s-a apucat serios de literatura mai tarziu decat altii. Pentru ca mass media, pentru ca magia comunicarii de toate felurile… A fost o epoca. Am scris enorm pentru altii, pentru carierele lor, pentru produsele lor, asta era meseria. Acum scriu pentru mine, mereu am stiut ca o sa fac asta dar am amanat o vreme, am gresit. M-au ajutat sa ies din greseala si prabusirea din mass media, si robotizarea tot mai acuta din comunicare. Scriu intens de vreo patru ani. Mai vorbim despre devenire.

De ce romanul „Cumsecade”? Unde s-ar incadra – thriller urban, roman social, cum il simti?

Mi s-a spus de mai multe ori ca e un roman palpitant. Imi place. As lasa lucrurile asa. Am vrut sa scriu un thriller cu tehnicile romanului main stream. Cu grija fata de detalii, cu atmosfera, cu personaje care au carne si oase. Dar sa vrei sa dai pagina, sa afli ce se intampla si de ce se intampla. Vreau sa-l tin pe cititor lipit de carte dar nu vreau sa se simta sedus si abandonat. In plus, in Cumsecade e vorba despre o lume aparte, care s-a nascut intr-un fel, si-a facut regulile ei, a dominat spatiul urban si acum moare. Si agonia ei poate crea probleme. Sau intrigi, ca sa vorbim scriitoriceste.

Crezi in scriitorii romani in viata? Au vreo sansa sa treaca de bariera sutelor de exemplare vandute si mai ales de cea a limbii romane? Sunt interesanti pentru occident?

Cred ca vreo zece ani ne-am vaicarit ca muzica pop romaneasca are handicapul limbii, am tot tradus in engleza, in spaniola, in franceza si prima piesa care a iesit cu adevarat pe piata internationala a fost a lui O-zone. Intr-o romaneasca pe care nu o intelegeau prea bine nici cantaretii.

Bun, pentru literatura traducerile sunt necesare…

Sigur. Voiam sa spun ca in lumea de azi axista curiozitate si deschidere nu doar pentru world music dar si pentru surse noi, neexplorate, poate exotice, de literatura, chiar in genurile damnate din fiction: mistery, SF, fantasy. Cred ca o buna parte din acest fiction romanesc a ajuns la o maturitate care ii permite sa iasa din underground si sa se afirme dar afirmarea asta presupune un ocol prin strainataturi si un reimport ulterior. Cam ca in cazul filmelor. Iar asta cere un efort si de la scriitori si de la editori. Efort, incredere. Ceva obraznicie creativa…

Intrebarea traditionala. Planuri pentru viitor?

Acum incerc sa termin prima carte dintr-o serie de mistery despre un Bucuresti care participa la actiune cam ca un personaj, un oras care exista si in spatiu si in timp. Am reusit, cred eu, sa creez doua personaje delicioase oarecum din intamplare, pentru o povestire scrisa la comanda. Acum le dezvolt si le implic in mult mai multe lucruri oribile. Sper sa fie gata candva in toamna.

Sursa foto: pagina Facebook Petru Berteanu