„Acesta este trupul meu”, de Liviu Surugiu, este una dintre cele mai noi aparitii ale Editurii Tracus Arte. Volumul contine cinci nuvele, prima dintre ele fiind castigatoarea premiului I la Atlantykron 2016, iar a treia, care de altfel a si stat la baza romanului „Iubire si moarte”, fiind premiata la Festivalul Vladimir Colin, 1995.

Am citit cu bucurie cele cinci nuvele din volumul „Acesta este trupul meu” pe care mi l-a daruit autorul, stiind inca de dinainte sa ma apuc ca voi avea parte de o lectura placuta, pentru ca Liviu Surugiu este un scriitor care nu doar ca gaseste unele dintre cele mai interesante subiecte despre care sa scrie, dar le si trateaza intr-o maniera cat se poate de prietenoasa pentru cititor. Nuvelele SF din aceasta carte sunt, asadar, captivante toate, insa personal mi-a placut cel mai mult utima dintre ele.

Prima nuvela, care da si titlul volumului, are in centrul actiunii un preot fost astronaut al Centrului Spatial Johnson din Houston, Texas. Tocmai cand se pregatea sa renunte la preotie si sa se casatoreasca, preotul este rechemat in randurile NASA si, indiferent cat se straduieste, nu are de ales decat sa se intoarca, pentru a porni ntr-o misiune cruciala, la capatul careia spera sa-si gaseasca izbavirea personala. Ce gaseste, insa, va fi cu totul altceva…

„O chestiune de educatie” are drept personaj principal un calugar detectiv, pe care obligatiile de serviciu il trimit pe o planeta fascinanta, unde evolutia umana este complet diferita de ceea ce stia el – si de ceea ce stim si noi pana acum.

Actiunea din „Intalnirea” se petrece intr-un spital de boli mentale, unde un pacient si o pacienta care nu se vad niciodata, desi au camerele alaturate, se indragostesc si traiesc o poveste care transcede spatiul, timpul… si orice ratiune. Nu pot spune mai mult, ca sa nu fie spoiler, cine a citit „Iubire si moarte pentru totdeauna” stie deja despre ce e vorba, iar cine nu, e invitat sa descopere. 🙂

„Inaintea invierii” este o poveste cu o actiune halucinanta, avand drept personaje principale un individ care e viu si mort in acelasi timp – sau cel putin eu asa am inteles :)) – si o criminalista care incearca sa dea de capatul unui caz ciudat care il implica pe acest om.

Povestirea care mi-a placut cel mai mult este cea care ocupa ca numar de pagini aproape jumatate din volum si anume ultima, intitulata „144”. Conform declaratiei autorului, a inceput acest text in 1988, pe cand era mult mai tanar si l-a terminat acum, la 47 de ani. Asadar, desi este scris de aceeasi persoana, avand in vedere schimbarile prin care trecem cu totii odata cu inaintarea in varsta, se poate spune ca el apartine de fapt atat unui Liviu din trecut cat si lui Liviu cel actual. 🙂 Oricum ar fi, povestea este fascinanta, cea a unui copil nascut intr-un penitenciar dintr-o femeie vie, condamnata la moarte si un barbat mort prin spanzurare, careia femeia ii fura samanta. Copilul are o viata stranie, dovedindu-se in cele din urma ca are o putere nemaintalnita, care ii va afecta pe toti cei din jur in moduri incredibile.

Volumul „Acesta este trupul meu” poate fi comandat de AICI.