V-ati gandit vreodata ca atunci cand intarzie trenurile, acest lucru se intampla pentru ca „nasii” sunt implicati in operatiuni de salvare a omenirii? Dar ca Pascaniul este un important centru de cercetare a universurilor paralele? Vorba unei glume contemporane, nu, nu v-ati gandit, pentru ca toata ziua nu va ganditi decat la voi. 🙂

Una dintre cele mai amuzante carti care mi-au picat in mana anul acesta s-a dovedit a fi „Arhanghelul Raul”, scrisa de jurnalistul brasovean Ovidiu Eftimie si aparuta in luna noiembrie la Editura Nemira. Pe tot parcursul lecturii nu doar ca m-am minunat de ideile nastrusnice ale autorului, dar am si stat cu un permanent zambet latit pe figura, ba chiar la un moment dat (cand „doamna Maria” de la bar i-a potolit scurt si cuprinzator pe doi betivi agitati) am facut asa o criza de ras incat mi-au dat lacrimile.

Actiunea e una trasnita de la bun inceput: Raul, un tanar foarte capabil care lucra in advertising, este ucis de un camion scapat de sub control care intra in curtea lui si il zdrobeste de un copac si asa se trezeste in luntrea lui Charon. Cum luntrasul e batran si orb, mai scapa cate un suflet agitat in apa raului Styx si asa pateste si Raul. Dupa ce mai moare si inecat de cateva ori, Scaraoschi (care are un aspect de contabil si o pofta de bere pe care nu si-o poate astampara – caci in Iad e umezeala, intuneric si prea cald, deci n-ai cum sa produci bere) il scoate pe o insulita si ii da o misiune de importanta cruciala.

Problema era urmatoarea: multi morti cazusera din luntre asemenea lui Raul si devenisera astfel nemuritori, dupa care se apucasera sa construiasca un al doilea turn Babel si sa sparga tavanul Iadului ca sa iasa in lumea oamenilor. Cineva de acolo – capetenia dracilor nu stia exact cine – ii casapea de cum ieseau, insa nemuritorii erau tot mai multi si era clar ca era nevoie sa se astupe gaura definitiv („gaura spatio-temporala” era fix in dreptul garii din Teius), pentru ca universurile sa nu se contopeasca si astfel sa se anuleze reciproc. Iar cel care trebuia sa vina cu o idee geniala era chiar Raul, ca doar nu degeaba luase atatea premii in industria publicitara.

Asa se face ca – dupa ce Satana il doteaza cu o pereche de aripi mari si tari si cu o sabie de foc cu care va baga in sperieti niste baieti de cartier din Pantelimon – Raul reuseste cu mult chin sa iasa prin spartura din tavan si sa ia legatura cu cei de deasupra care incercau sa salveze integritatea universului lor. Acestia erau nimeni altii decat… controlorii de la CFR. Asadar, cand mai vedeti sau auziti de controlori care iau spagi, sa stiti ca toti acesti bani sunt investiti in arme cu plasma, trenuri supersonice si alte instrumente menite sa tina universul nostru intr-o singura bucata. Raul, botezat de controlori Arhanghelul, face astfel echipa cu acestia in incercarea de a gasi si de a pune in aplicare o solutie pentru salvarea ambelor universuri, solutie care duce la niste aventuri grandioase implicand calatorii in timp prin gara din Brasov, o intalnire cu Dumnezeu intr-un bar si o colaborare cu… Drojdierul Timpului, as la matematica si fizica.

V-am spus destul, asa ca daca vreti sa cititi „un science fiction romanesc”, dupa cum este descris volumul pe site-ul editurii, un SF caruia nu ii lipsesc aventura, umorul si autoironia nationala, „Arhanghelul Raul” de Ovidiu Eftimie este o alegere de care n-o sa va para rau.