Editura Herald a lansat anul trecut volumul „Tratat despre toleranta” al lui Voltaire, tradus din limba franceza si prefatat de Gabriel Avram. Scrisa cu ocazia mortii lui Jean Calas, un tata protestant acuzat pe nedrept de uciderea fiului sau care voia sa treaca la Catolicism, cartea publicata prima data in 1763 a ramas celebra peste veacuri.

Voltaire, pe numele real Francois Marie Arouet, s-a nascut in 1694 la Paris, remarcandu-se de-a lungul secolului al XVIII-lea ca scriitor si filosof sustinator al libertatii de gandire si de exprimare si luptator impotriva fanatismului religios, actiuni care i-au adus diverse necazuri de-a lungul vietii. Autorul a scris „Tratat despre toleranta” in incercarea de a atrage atentia auspra nedreptatii comise odata cu uciderea lui Jean Calas – care, protestant fiind, a fost condamnat pentru presupusa asasinare a fiului sau admirator al Catolicismului si ulterior torturat si tras pe roata, desi dovezile gasite indicau sinuciderea tanarului – si de a indemna lumea intreaga la toleranta fata de cei diferiti, in special ca religie.

In tratatul sau, Voltaire isi conduce cititorii prin diferite situatii de toleranta si inteloranta extrase din cartile sfinte, dar si din viata de zi cu zi a grecilor antici, a romanilor sau a chinezilor. El analizeaza diferite cazuri cu luciditate si corectitudine, dovedind o intelegere profunda a naturii umane si o lumina a spiritului care il ajuta sa separe binele de rau, credinta de fanatism si justitia de injustitie si considera ca, pentru ca o societate sa evolueze, oamenii trebuie sa se accepte, sa coopereze si sa manifeste clementa unii fata de altii.

Voltaire pare sa creada in existenta lui Dumnezeu, insa este convins ca aceasta fiinta supraumana nu si-a alcatuit o armata de sfinti la care oamenii sa se roage pentru diverse probleme, nu i-a creat pe oameni diferiti pentru ca acestia sa se lupte intre ei, nici nu a lasat religiile fiecare cu specificul ei pentru ca oamenii apartinand de ele sa sustina fiecare ca a lui este mai buna si, cu siguranta, n-a decis ca in interiorul aceleiasi religii, cei de confesiuni diferite sa-si ia viata unii altora in numele Lui: „Nu trebuie sa o faci pe oratorul si n-ai nevoie de prea multa elocinta ca sa dovedesti ca crestinii trebuie sa se tolereze unii pe altii. O sa merg si mai departe si o sa spun ca trebuie sa-i privim pe toti oamenii ca pe fratii nostri. Mi se va spune: Adica cum? Fratele meu turcul? Fratele meu chinezul? Evreul? Japonezul? Da. Nu suntem noi toti copiii aceluiasi Tata, creaturile aceluiasi Dumnezeu?”

Demersul lui Voltaire nu a ramas fara ecou: familia lui Jean Calas, dezbinata dupa moartea lui, saracita si supusa dispretului public, va fi primita de insusi Ludovic al XV-lea la curtea lui si repusa in drepturi. In 1764, regele a anulat sentinta, l-a concediat pe judecatorul principal al cazului si in 1765 Jean Calas a fost exonerat postum, in urma unui proces corect, iar familia lui a primit 36 000 de franci din partea regelui.

Volumul „Tratat despre toleranta” se gaseste AICI, la pret redus.