Printre lansarile de toamna trecuta, de la Gaudeamus, ale Editurii All, s-a numarat si cea a volumului „Din Liverpool in Carpati”. Subintitulata „Cum mi-am gasit fericirea in inima Transilvaniei”, cartea autobiografica scrisa de Arabella McIntyre-Brown spune povestea englezoaicei stabilita definitiv in satul Magura din Brasov.

Felul in care cetatenii isi vad tara natala, mai ales daca vorbim de Romania, este unul nu tocmai grozav. Multi sunt tentati sa vada lipsurile, problemele, greutatile si uita ca exista si lucruri (oameni, locuri, poate chiar obiceiuri) care merita sa fie mentionate. Este evident pentru oricine ca problemele exista si nu sunt putine, dar uneori e nevoie de un strain de aceste meleaguri care sa vina si sa ne reaminteasca faptul ca nu locuim, totusi, chiar intr-un colt de iad.

Scriitoarea si jurnalista Arabella McIntyre-Brown povesteste cu o deschidere extraordinara, cu modestie, cu naturalete si nu de putine ori cu umor nu doar despre aventura mutarii ei din Anglia in Romania, ci insereaza si detalii despre copilaria ei, partial fericita, partial marcata de alcoolismul parintilor ei, despre familie, despre viata ei de persoana solitara, obisnuita sa scrie in liniste, sa citeasca sau sa se ocupe de serialele preferate. Parasirea Angliei in urma unor decese in familie (inclusiv moartea surorii ei) i-a socat pe apropiatii ei ramasi in viata – unii i-au urat succes, altii s-au suparat atat de tare incat au scos-o din testament. Insa, dupa propriile marturisiri, i-a facut tare bine acest salt de la viata de oras la o existenta in mediul rural, unde totul este diferit, de la comportamentul vecinilor (care i-au devenit aproape ca niste membri ai familiei) si pana la felul de a manca (a trecut la vegetarianism, pentru ca nu putea suporta sa-si taie mieii si sa ii manance de Paste sau alte animale pe care le vedea zburdand prin curte), la vreme (ierni grele, veri fierbinti) sau la interactiunea cu diferitele animale domestice sau salbatice (problemele cauzate de oi sau de cai, care ii rupeau gardurile etc).

Autoarea povesteste cu insufletire despre adaptarea la traiul in satul Magura, in casa ei din varful dealului, de unde are parte de un peisaj montan mirific, despre tot ajutorul pe care l-a primit de la romani, in general, care au uimit-o cu generozitatea lor si cu felul in care se descurca in cele mai grele situatii, isi aminteste trasnaile facute de pisicile ei si de altercatiile avute cu niste vizitatori cam ciudati si, in general, isi transforma cititorul intr-un confident, caruia i se destainuie sincer, fara sa omita sa isi arate in fata lui slabiciunile de caracter, defectele proprii, dar si micile probleme care o indispun uneori in acest loc pe care il numeste din suflet „ACASA”.

Locuind in Romania din 2010, Arabella McIntyre-Brown dovedeste in cartea ei „Din Liverpool in Carpati” ca a inteles exact sufletul, comportamentul si apucaturile romanilor din zona rurala si ca se simte bine in mijlocul lor, gasindu-si linistea mult dorita: „Prieteni noi, oaspeti si straini interesanti – toti imi spun ce uimitor este ca am facut toate acestea singura. Insa singurul meu talent, in afara de o modesta capacitate de a hrani oamenii, este arta de a fi acceptat cantitati uriase de ajutor de la oameni generosi, cunoscatori si tare muncitori. Din Magura, din toate cele patru zari, oamenii au venit ca sa ma ajute, iar eu am fost atat de desteapta incat sa-i las.”

Cartea se gaseste AICI, la pret redus, si poate fi partial rasfoita.