Avanpremiera documentarului „Varza, cartofi si alti demoni” in regia lui Serban Georgescu a avut loc pe 24 ianuarie la Cinema Muzeul Taranului. Filmul a rulat cu sala aproape plina, sub ochii regizorului, care a urmarit pelicula studiind discret reactiile publicului: unii spectatori erau chiar personaje din documentarul sau.

Cand mergem la piata, rareori ne gandim la munca din spatele produselor expuse pe taraba, ba uneori ne mai si plangem ca unele sunt cam scumpe. Exact asa i se intampla si regizorului Serban Georgescu, pana cand a avut ocazia sa inteleaga „pe viu” ce inseamna sa fii producator intr-un sat in care toata lumea cultiva aceleasi doua lucruri: cartofi si varza. Ce inseamna sa muncesti din greu si apoi sa-ti vinzi produsele cu cat o fi, numai sa duci cativa bani acasa la final – chiar daca suma castigata nu justifica nici pe departe investitia.

Ideea documentarului i-a venit regizorului dupa ce intr-o zi a ajuns in satul dambovitean Lunguletu, aflat la vreo 40 de km de Bucuresti, cu scopul de a cumpara varza la un pret mai mic pentru mama lui, pensionara care isi dramuieste fiecare ban. Acolo, a dat peste o gramada de oameni cu masini pline cu varza si a cerut unuia dintre ei sa-i dea si lui de 50 de lei. Si asa, s-a pomenit posesorul a nu mai putin de 250 de kg de varza. Initial a crezut ca omul de la care a cumparat nu a inteles bine suma pe care i-a oferit-o, dar apoi s-a convins ca acesta era socantul adevar: varza se vindea la un pret de nimic.

Intrigat, a decis sa documenteze toata treaba: a inchiriat o bucata de pamant de la un satean si, urmandu-i sfaturile, a crescut o recolta de cartofi, de la insamantare si pana la culegere. Toata povestea a durat sase luni, in care bucuresteanul Serban Georgescu a facut cunostinta cu munca grea de la sat, cu soarele puternic care te bate fix in cap toata ziua si cu diverse activitati fizice cu care nu era obisnuit. Cand in sfarsit si-a recoltat cartofii si i-a vandut, cu mare greutate, profitul lui a fost de 450 de euro. Atat valorase munca lui pe sase luni. Multi incercau ulterior sa puna varza (regizorul procedand si el asemanator), insa si aceea era vanduta apoi pe acelasi pret de nimic catre samsarii care veneau de la orase si care cumparau ieftin, vanzand apoi la un pret de zece ori mai mare. Dupa cum marturisea deschis un satean: „Noi stim sa facem cartofi si varza, dar nu stim sa vindem.”

Cat a stat alaturi de sateni, regizorul a incercat sa inteleaga cum functioneaza atat producatorii cu pamant putin cat si cei cu mai multe hectare, a stat de vorba cu oamenii din sat si cu primarul si a urmarit si o intalnire a satenilor cu o delegatie de la Ministerul Agriculturii (multe scene fiind prezentate cu un umor care a starnit rasul in sala, altele fiind insa atat de triste – precum a zilierului care munceste doar cu gandul de a-i oferi fiului sau o educatie care sa-l ajute sa traiasca in lumea din afara satului – incat linistea se instala respectuoasa in public) si a concluzionat ca va trece multa vreme pana cand locuitorii din Lunguletu vor reusi sa lucreze impreuna si sa iasa in profit. Dar, avand in vedere ca spectrul comunist al colectivizarii inca ii bantuie pe sateni, e greu de crezut ca acestia vor gasi o cale de a se asocia la modul profitabil. Mai ales ca unii nici nu se inteleg intre ei si se ciondanesc pentru un hotar incalcat sau un razor pus mult prea aproape de terenul altuia. Vorba unui satean: „Dumnezeu ne-a dat pamantul, Dracul ne-a dat razorul.” 🙂

Documentarul „Varza, cartofi si alti demoni” va intra in curand in cinematografe.

Cabbage, Potatoes and Other Demons / Trailer from Kolectiv Romania on Vimeo.