N-am mai citit de multa vreme un roman care sa cantareasca mai mult de 300-400 de grame si care sa-mi incapa lejer in geanta. A patra editie aparuta la Editura All a romanului „Shantaram” de Gregory David Roberts are aproape un kilogram, nu poate fi carata in poseta si citita in autobuz, dar va rog s-o luati si s-o cititi acasa. 🙂

Daca sunteti cititori de cursa lunga, daca cititul face parte din rutina voastra si nu va sperie o carte de dimensiunea aproximativa a unui dictionar, „Shantaram” va fi una dintre cele mai frumoase lecturi cu care v-ati intalnit anul acesta (sau in general) si n-o sa regretati investitia facuta. Romanul este inspirat partial din viata autorului care, la fel ca personajul principal, Lin, a fost dependent de droguri, a jefuit banci, a fost parasit de sotie si a pierdut dreptul de a-si vedea fiica, a ajuns la inchisoare si a evadat, fugind in India, unde a trait un deceniu. Alte intamplari din roman se pare ca sunt imaginate, insa cunoasterea indeaproape a vietii in India l-a ajutat pe Gregory David Roberts sa construiasca o carte care, asa cum si-a dorit, „se citeste ca si cum ar fi literatura, dar se simte ca si cum ar fi reala”.

Shantaram inseamna „om al pacii” in marathi, una dintre multele limbi care se vorbesc in India, nume care i-a fost dat personajului principal de catre oamenii din satul in care l-a dus ghidul sau devenit prieten bun, Prabaker. Lin a acceptat numele dat de acei oameni pe care i-a simtit ca si cum ar fi fost familia lui, raportandu-se la el ca la un standard pe care se simtea nevoit sa il atinga. Insa nici viata trecuta a lui Lin, de infractor in Australia si nici cea viitoare de membru al celui mai influent clan mafiot din Bombay nu pareau sa-l ajute sa devina un om al pacii.

Totusi, multiplele aventuri in care se arunca il duc nu doar in cele mai intunecate cotloane ale iadului, transformandu-l intr-un om periculos si violent. El are parte si de vremuri calme, in care se ingrijeste cu devotament de semeni, ii ajuta cu un ban, un sfat, un obiect, o consultatie medicala pentru o zgarietura sau o muscatura ori cu o intreaga sesiune de voluntariat pe timp de holera. Lin este genul de persoana care nu-i refuza nimic vietii, care se leaga atat de oameni transparenti si onesti, precum si de oameni care il folosesc pentru a-si atinge propriile scopuri, e un individ care sufera, se intareste, este dezamagit sau iubeste fara speranta si care se analizeaza constant, invatand permanent de la cei din jur, din bucurii si din nenorociri si cazand de fiecare data in picioare, indiferent de cost.

Pe langa povestea lui Lin, romanul este o scrisoare de dragoste pentru India in general si pentru Bombay in special; iubirea lui Lin se intinde asupra tuturor, vedem ca prin cristal iubirea lui pentru culorile orasului, pentru mirosurile amestecate, luxul caselor celor bogati, sobolanii si corturile darapanate din mahala, mancarea indiana si, mai ales, pentru oamenii pe care si-i reuneste intr-o mare familie, cu membri nativi, care vorbesc hindi, marathi sau urdu, dar si cu venetici ca el, adunati de prin diverse colturi de lume fugind de cate un trecut tulbure si incercand sa-si contureze vieti care sa aiba semnificatie.

„Shantaram” este o bucata de literatura fabuloasa nu doar prin grozavia faptelor povestite, nu doar prin portretul afectuos facut Indiei, nu doar prin introspectiile lui Lin, ci si prin cursivitatea si intelepciunea scrierii, prin frazele care se inlantuiesc atat de frumos incat, atunci cand citesti, te opresti uneori sa meditezi asupra adevarului, puterii, sperantei, rautatii si iubirii. Cartea se gaseste AICI, atat in format mare, cat si la dimensiuni mai mici (varianta in doua volume).

Mantia trecutului e facuta din petice de sentimente si croita cu ata rebusurilor. De cele mai multe ori, tot ce putem face e sa ne-nfasuram in ea ca sa gasim mangaiere sau s-o taram in urma noastra, chinuindu-ne sa mergem mai departe. Dar orice lucru isi are cauza si semnificatia lui. Fiecare viata, fiecare dragoste, fiecare fapta si sentiment si gand isi au ratiunea si intelesul lor: inceputul si rolul pe care il joaca in deznodamant. Uneori intelegem. Uneori vedem trecutul atat de limpede si citim legenda tuturor partilor sale cu atat de mare atentie, incat fiecare cusatura a timpului isi dezvaluie scopul, in ea fiind infasurat un soi de mesaj. Nimic, in nicio viata, indiferent cat de bine sau de rau traita, nu e mai intelept decat esecul sau mai limpede decat supararea. Si prin intelepciunea pretioasa si marunta pe care ne-o dau, chiar si acesti dusmani temuti si detestati – suferinta si esecul – au rostul si dreptul lor de-a fi.