Cronici teatru — 27 - 03 - 2017
“Singularity”… pentru a defini ceva despre care nu stim absolut nimic

Stii ca ai vazut un spectacol de teatru monumental in momentul in care, atunci cand se sting luminile, iti retii cu mare greutate lacrimile. Stii ca ai fost martorul unui spectacol impresionant atunci cand iti spui ca ai fi avut o seara mult mai linistita daca nu l-ai fi vazut, dar esti constient in acelasi timp de cat ai fi avut de pierdut.

Nimic nu m-a prevenit ca “Singularity”, in regia Marianei Camarasan, jucat in premiera la Teatrul de Arta pe 24 martie, va fi o experienta tulburatoare. Abia in sala am intrat intr-o atmosfera de framantare, atunci cand spectacolul a inceput cu un barbat asezat in obscuritate care a inceput sa ne povesteasca despre o tara care nu mai exista si despre un student care si el “a fost odata” si apoi a devenit altcineva. Un barbat si trei femei, alaturi de aparitia meteorica a unui alt barbat au fost cele cinci personaje care si-au trait dramele in fata noastra vineri seara, infatisandu-ne felii din vietile lor trecute si prezente, schimbarile petrecute, elementele care au ramas constante, tragediile infruntate, bucuriile, secretele si eliberarile.

Daca tineretea i-a adus impreuna pe cei cinci si i-a ajutat sa stabileasca o retea complicata de legaturi intre ei, anii care au trecut i-au separat, i-au trasfigurat, le-au taiat aripile sau, dimpotriva, i-au impovarat cu fericire, chiar daca una de suprafata. Desi unii au ramas si altii au plecat, fiecare dintre ei a continuat sa traiasca avand in suflet ecoul celorlalti. Un razboi real si mici razboaie interioare i-au marcat, le-au contorsionat sufletele, i-au condus de la tineretea nebuna si indrazneata la maturitatea blazata, in care abia mai palpaiau visuri de implinire.

Florina Gleznea, Claudia Prec, Mihaela Popa, Bogdan Talasman si Rares Andrici sunt cei care au dat viata la modul sublim personajelor Natalija, Maria, Thora, Mihajlo si Frederik, formand un grup de prieteni din sanul caruia s-au ivit doua povesti de dragoste. De fapt trei, cea de a treia existand doar la nivel emotional, in mintile si in cuvintele a doi dintre ei, ambii angrenati in alte legaturi oficiale. Comunicarea se realizeaza prin monologuri rascolitoare, vise, dialoguri substantiale, multa miscare sau nemiscare completa. Vedem prieteni imaginari, lucruri care nu pot fi explicate, legaturi trainice, suflete sfasiate, intuneric si in final speranta si un sambure de lumina emotionant ca un tais de cutit. Iar “Singularity”“este un cuvant pe care l-am inventat pentru a defini ceva despre care nu stim absolut nimic”.

“Singularity” nu e un spectacol pe care sa-l accepti cu usurinta, pentru ca nu are nicio mila fata de tine, ca spectator matur, de amintirile tale, de suferintele traite, rasturnandu-ti in brate situatii dintre care e aproape imposibil sa nu fi trait macar una, macar o data, candva. Nu e usor, dar merita din plin sa fii in sala, sa te confunzi cu povestile personajelor, sa te simti coplesit de muzica si de atmosfera cand sumbra, cand de o veselie delicata, dar contagioasa sau poate chiar sa stai cu un nod incomod in gat, la un pas de a izbucni in lacrimi.

Piesa, o adaptare dupa “Sotii, prietene, amante” de Cornel Mihai Ungureanu, se mai joaca luna aceasta si pe 27 martie, de la ora 19.15, la Teatrul de Arta Bucuresti, iar in aprilie pe data de 22, ora 20.15.

De asemenea, programul TAB pentru ultimele zile din martie cuprinde si spectacolul “Cerere in casatorie”, in regia lui Victor Olahut, precum si un concert sustinut de Maria Raducanu.

Biletele se gasesc pe mystage.ro si eventim.ro.



(0) Comentarii

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Distribuie

Despre autor

Cristina Mitrea

Te-ar putea interesa si...