“Jurnalistii sunt niste scriitori ratati” ne-a spus in anul intai, mai in gluma, mai in serios, unul dintre profesorii de la Facultatea de Jurnalism. Insa exista dovezi ca, uneori, mai ales dupa ce ajunge la maturitate in presa, un ziarist poate sa iasa din relatarile telegrafice specifice acesteia si sa creeze pagini frumoase de literatura.
Unul dintre cei care dovedesc ca daca esti jurnalist nu inseamna ca nu poti sa treci din cand in cand in tabara scriitorilor este Cristian Coman, care face jurnalism de televiziune de vreo 20 de ani. Acum nici doua saptamani, Cristian a lansat “romanul rapid”, asa cum el insusi l-a descris, “Zeus nu moare niciodata”. Nu m-am cronometrat, dar sigur nu mi-a luat mai mult de doua ore sa-l termin, deci va spun sigur ca autorul a avut dreptatea cu rapiditatea: “Zeus nu moare niciodata” e o carte de vreo 200 de pagini pe care o citesti dintr-o suflare si care la final iti da senzatia reconfortanta ca nu ti-ai pierdut timpul cu ea, ci l-ai castigat.
Un tanar ziarist de televiziune, nu foarte departe de punctul de inceput al carierei sale, are parte de cateva stiri care fac valva atat printre colegii din presa, cat si printre privitori, atunci cand urmareste, cu ajutorul catorva surse din Politie, o serie de crime bizare: cativa tineri de nici 24 de ani sunt ucisi in conditii tulburi, fara ca analizele sa gaseasca vreo cauza concreta a mortii. Firul care ii leaga conduce spre presedintele tarii, investigatiile jurnalistului scotand la iveala o conexiune ciudata intre el si tinerii ucisi. Mai grav este cand afla ca el insusi e inrudit cu “comandantul suprem”, treaba care nu-i cade bine deloc, avand in vedere cum sfarsisera ceilalti “nepoti”. Dar de ce mureau tinerii, cine si pentru ce le curma vietile la o varsta asa de frageda? Va reusi jurnalistul sa afle raspunsul fara sa adoarma si el alaturi de pesti? Va propun sa aflati citind “Zeus nu moare niciodata”. 🙂
Daca anumiti scriitori evolueaza de la o carte la alta, parerea mea e ca autorul Cristian Coman a evoluat de la prima pagina pana la ultima a acestei carti. Daca la inceput ai impresia ca citesti ziarul, exprimarea facandu-se in paragrafe concise, fraze scurte si fara multe inflorituri (adica exact pe modelul scriiturii de presa), iar “stirea” e una ca oricare alta, treptat in fata ochilor iti rasare altceva. Desi stilul de exprimare nu se modifica foarte mult, esti condus spre o adevarata tesatura literara, autorul dovedind ca e capabil sa nasca o intriga si sa te poarte abil spre rezolvarea ei, culminand cu un final aproape SF. Sunt carti care evolueaza frumos, dar tocmai la final isi pierd din vigoare. Romanul lui Cristian a fost scris in asa fel incat la sfarsit esti pe de-a intregul multumit de cum s-au aranjat lucrurile, de faptul ca n-ai fost in stare sa prevezi ce se va intampla, precum si de faptul ca a reusit sa creeze o poveste atat de bine inchegata.
Cristian Coman nu are pretentia sa-l privim ca pe vreun Balzac, vreun Rushdie sau adaugati voi ce scriitori faimosi va mai trec prin minte; el are de spus o poveste, in care a plasat in mod evident amintiri din activitatea sa de presa sau cel putin a pornit de la anumite lucruri traite personal pe care le-a impletit apoi cu fictiunea, o poveste pe care o spune asa cum stie cel mai bine: clar, pe scurt, direct la subiect, ca sa nu-ti dea timp sa te pierzi in detalii. Rezultatul este ca, daca o sa mai scoata vreo carte sau mai multe, eu una le voi citi cu cea mai mare bucurie. 🙂
Pana atunci, romanul “Zeus nu moare niciodata” poate fi gasit la Editura Cununi de Stele, cu un click AICI, iar comenzile se fac la numarul de telefon 0722 455 806 sau pe adresele de e-mail: office@edituracununidestele.ro si comancarmen@gmail.com.
