Cronici film — 02 - 09 - 2017
“Good Time” – despre inocenti si damnati

Din seria filmelor “de strada” care pun reflectoarele pe sociopati, dependenti si diferite soiuri de ratati vine drama-thrillerul “Good Time” (SUA, 2017) in regia fratilor Benny si Josh Safdie, care au dezvoltat o pasiune din a aduce pe marile ecrane personaje paria din cartierele New York-ului.

Cand i-am povestit despre film, un prieten m-a intrebat daca e ceva in genul “Dog Day Afternoon” al lui Sidney Lumet, iar raspunsul meu a fost ca nu mai tin minte prea bine, avand in vedere ca l-am vazut in copilarie. Ulterior, insa, rememorand, mi-am dat seama ca intrebarea lui era legitima si ca raspunsul era intr-adevar ca filmul fratilor Safdie se inscrie in galeria asa-numitelor “thrillere urbane” regizate de Lumet, Scorsese sau Friedkin. Cei doi Safdie marturisesc ca sunt aproape obsedati de personajele prezentului, oameni la care nimeni nu se uita cu prea mare atentie, ca sa nu mai vorbim de empatie, indivizi care nu stiu ce le va aduce ziua urmatoare – care nu stiu nici macar ce vor face peste o ora de acum incolo.

Asa sunt si Connie (Robert Pattinson) si Nick Nikas (Benny Safdie), doi frati foarte diferiti care traiesc in Queens si care cauta impreuna mijloace de subzistenta. In timp ce Nick se lupta cu un handicap mental, Connie este cel care incearca sa-l tina pe linia de plutire, pe de o parte pentru ca pare sa-l iubeasca sincer, iar pe de alta pentru ca are nevoie de el in indeplinirea planurilor sale necurate. Dupa ce jefuiesc impreuna o banca, fratii Nikas nu reusesc sa scape cu fuga de politie: Nick este prins si dus la inchisoare, iar Connie face demersuri care implica mari sume de bani pentru a-l scoate de acolo. Situatia se agraveaza cand Nick este batut de unul dintre numerosii colegi de celula si ajunge la spital, bandajat din cap pana in picioare: Connie incearca sa il rapeasca, insa din cauza bandajelor nu observa ca omul din scaunul cu rotile nu e fratele sau, ci un alt prizonier, cu propriile drame pe cap.

O desfasurare haotica de evenimente ne poarta apoi prin casa unei familii de oameni de treaba, dar si ei cu diverse probleme, printr-un parc de aventura unde au loc niste scene de lupta si urmarire terifianto-amuzante si prin apartamentul bietului portar al parcului ridicat pe nedrept de politie, unde Connie si cel rapit din greseala se confrunta pentru ultima data cu legea, iar deznodamantul este altul pentru fiecare dintre ei. De un deznodamant special, in alt registru, are parte si Nick, care pare sa isi dea seama in sfarsit de anumite lucruri care il tineau pe loc si il impiedicau sa fie cea mai buna varianta a sa.

De multe ori agresiv din punct de vedere auditiv (oameni care se cearta, vorbesc unii peste altii, nu au rabdare sa inteleaga ce se petrece si gesticuleaza mult), foarte impresionant vizual (cu multe gros-planuri, cu insistenta pe detalii faciale, barba neingrijita, par nespalat, sange, rani, priviri arzatoare, care transmit nefiltrat sentimentele de angoasa, furie sau spaima ale personajelor) si cu un mesaj social puternic, “Good Time” nu este pentru cei slabi de inima. Zbuciumul permanent al lui Connie, disperarea de a-si elibera fratele si toate faptele sale reprobabile atarna greu si forteaza spectatorul sa iasa putin din bula lui in care de obicei nu e loc pentru oameni cu probleme grave fie ele de natura psihica, financiara sau existentiala.

Finalul, pe de o parte trist, pe de alta optimist, vine pe o muzica deosebita, si anume piesa “The Pure and the Damned”, interpretata de Iggy Pop. Legendarul rocker a vazut cateva imagini din film si apoi, influentat doar de acestea si nu de regizori, a compus versurile piesei, imbracand personajele in haina puritatii (pe Nick) si in cea a damnarii (pe Connie), reliefand faptul ca ambele personaje aveau ca radacina a faptelor dragostea – pentru ca uneori fiecare dintre noi actioneaza exact asa: facem cele mai rele lucruri pentru cele mai bune dintre motive.

In ceea ce priveste distributia, despre Robert Pattinson aveam impresia pana ieri ca este unul dintre cei mai slabi actori pe care i-am vazut vreodata. N-am urmarit “Twilight”, insa mi-l aminteam din “Water for Elephants” ca fiind un tinerel delicat si cu un zambet tamp, incapabil de o interpretare convingatoare. In “Good Time”, insa, am vazut un Pattinson maturizat – si nu doar la propriu, serios, bine ancorat in rolul de baiat rau, dar sensibil, sfasiat intre afectiunea pentru fratele sau si dorinta de o viata mai buna, venita mana in mana cu delicte si infractiuni. Pe Benny Safdie nu-l stiam deloc, dar s-a descurcat excelent in rolul fratelui handicapat, oferindu-i dozele necesare de inocenta, nedumerire si in cele din urma acceptare a propriei conditii.

Nominalizat la Palme D’Or si castigator al Premiului pentru coloana sonora la Cannes, “Good Time” a avut premiera americana pe final de august, iar la noi va rula din 8 septembrie, distribuit de Voodoo Films. Orasele si cinematografele in care poate fi vazut sunt: Arad (Cinema City Atrium), Bistrita (Cinema Dacia), Brasov (Cinema One), Bucuresti (Cinema City AFI Cotroceni, Hollywood Multiplex, Grand Cinema & More Baneasa, Cinema Elvire Popesco, Cinema Muzeul Taranului, Happy Cinema Bucuresti – Liberty Center), Constanta (Cinema City Constanta Park, Cityplex), Cluj (Cinema City Iulius Mall, Cinema Florin Piersic), Craiova (Cinema Patria), Deva (Cinema Patria), Onesti (Capitol), Piatra Neamt (Cinema Dacia), Pitesti (Cinema City, Cinema Trivale), Ploiesti (Cinema City Shopping City), Sfantu-Gheorghe (Cinema Arta), Targu-Jiu (Cinema Sergiu Nicolaescu), Targu Mures (Cinema City).





(0) Comentarii

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Distribuie

Despre autor

Cristina Mitrea





Te-ar putea interesa si...