Cronici film — 18 - 09 - 2017
“Bun venit in Germania”, integrare placuta!

Comedia dramatica “Bun venit in Germania/Willkommen bei den Hartmanns” (productie Germania, 2016) va avea premiera in Romania pe 22 septembrie. Filmul, regizat de Simon Verhoeven, ii are in distributie pe Senta Berger, Heiner Lauterbach, Florian David Fitz, Palina Rojinski si Elyas M’Barek.

Cand esti un refugiat care inca asteapta decizia comisiei de integrare pentru a afla daca poti ramane in Germania sau vei fi trimis inapoi in Nigeria, unde gruparea Boko Haram care tine de ISIS ucide familii intregi, viata ta nu e dintre cele mai usoare. Acesta este cazul lui Diallo, un tanar a carei familie a fost ucisa in intregime, el reusind sa scape si sa ajunga in Germania pentru a incepe o viata noua. Cuplul Angelika – Richard, alcatuit din doi oameni ajunsi la varsta a treia care nu stiu cum sa-si mai ocupe timpul, decide sa il ia acasa pe Diallo, pentru a face un act de umanitate, dar cumva si pentru a demonstra cunoscutilor ca sunt implicati in viata comunitatii si ca nu sunt defel rasisti.

Viata lui Diallo se schimba spre bine, desi familia in care intra e formata din oameni (mai in varsta sau mai tineri) cu tot felul de probleme: bunicul face injectii cu botox si umbla prin cluburi pentru ca nu poate sa-si accepte varsta, bunica nu-i mai suporta apucaturile adolescentine si, in plus, simte si ea ca imbatraneste si vrea sa se faca utila cu orice pret, fiul e separat de sotie si isi creste total neatent baiatul, care face tot felul de nazbatii in incercarea de a atrage atentia tatalui sufocat de munca, iar fiica inca este studenta la 31 de ani, pentru ca pana acum nu si-a gasit drumul in viata.

Nigerianul nu are timp sa se plictiseasca deci, confruntat cu dificultatile vietii intr-o familie agitata, insa incearca sa ii inteleaga si sa ii ajute cum poate. Diferentele culturale sunt subliniate uneori cu delicatete, alteori de-a dreptul, filmul incercand sa convinga privitorii ca, daca exista ratiune si deschidere de ambele parti, nu e nevoie sa se ajunga la conflicte.

Problema delicata a refugiatilor din tari afectate de razboaie si acte inumane este tratata la modul tragi-comic in film, pe de o parte spectatorul resimtind suferinta lui Diallo atunci cand acesta isi spune povestea trista, pe de alta parte fiind inseninat de actiunea care se desfasoara sub umbrela comediei, situatiile in care se pomeneste bietul om fiind de-a dreptul hilare: este acuzat de trafic de droguri la o petrecere, desi el nu consuma si nici nu vindea, iar petrecerea la care a venit politia nu era organizata de el, ci de o profesoara de la centrul pentru integrare; este acuzat de proxenetism dupa ce e surprins alaturi de nepotul familiei care filma un clip gangsta rap impreuna cu colegii de scoala si cu niste… fete platite; este luat la ochi de un grup de neonazisti care se posteaza in fata casei si scandeaza impotriva musulmanilor, dupa care ataca direct cladirea si pe cei dinauntru.

In film – pe care l-am vazut in weekend la Happy Cinema – se observa mostre clare de rasism, violenta impotriva strainilor si prejudecati, insa vedem si multe exemple de bunatate, judecata dreapta si toleranta, insotite de mult umor. Pentru ca, asa cum spune regizorul, “in aceste vremuri in care Germania este confuza si tensionata, e foarte important sa nu ne pierdem simtul umorului. Filmul este in primul rand o comedie, care contine povesti turbulente si personaje credibile, reale, usor de iubit.”



(0) Comentarii

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Distribuie

Despre autor

Cristina Mitrea

Te-ar putea interesa si...