Cronici teatru — 08 - 10 - 2017
Elogiul vietii din noi: “Fluturii sunt liberi”

Excelsior Teen Fest 2017 se incheie astazi dupa mai bine de o saptamana de spectacole si ateliere. Dintre evenimentele desfasurate, am ales sa fim prezenti la spectacolul “Fluturii sunt liberi” de Leonard Gershe, in regia lui Erwin Simsensohn, cu Alex Calin, Ioana Anastasia Anton, Catrinel Dumitrescu si Serban Gomoi.

Asa cum ii spune si numele, Excelsior Teen Fest este un eveniment de amploare dedicat in primul rand celor aflati la varsta adolescentei, care incearca sa atraga tinerii spre salile de spectacole si sa le arate ca teatrul este o arta vie, vibranta si vesela, asa ca ei. “Fluturii sunt liberi”, o excelenta expresie a libertatii si a asumarii riscurilor care vin odata cu ea, este o lectie de viata nu doar pentru tinerii care au umplut sala in proportie de 90%, ci si pentru parintii si bunicii lor care au reprezentat restul publicului prezent pe 6 octombrie la Sala Mare a Teatrului Excelsior.

In apartamentul de langa cel al lui Don se muta Jill, o femeie de 19 ani, divortata si actrita in devenire. Ea vine la cafea in apartamentul lui, incep sa discute, iar cand el vrea sa puna pe masa pe care Jill a mutat-o doi metri mai incolo un castron cu covrigei, castronul cade cu zgomot si continutul se imprastie pe jos. “Ai mutat masa.”, ii spune el zambind usor jenat. “Da, nu vezi ca am mutat-o, ce, esti orb?” ii da ea replica zambind ironic. “Da. Da, chiar sunt orb!” ii raspunde el firesc si acesta este primul soc al unui spectacol dens, emotionant si jucat cu mare naturalete de toti cei patru implicati in poveste. Don, un tanar inteligent, amuzant si placut, s-a mutat de curand de acasa, pentru ca nu mai suporta sa fie cocolosit de mama lui super protectoare si vrea sa-si ia viata in propriile maini. Vrea sa faca muzica, pentru ca si-a dat seama ca nu are cum sa fie nici pilot, nici puscas marin si nici altceva care implica folosirea ochilor. Jill, o tanara cam prostuta, dar plina de viata si avida de libertate, a venit in Manhattan ca sa dea o proba pentru un rol intr-o piesa care se va juca pe Broadway. Daca Don are un handicap fizic, Jill are un handicap emotional si amandoi incearca sa si le depaseasca si sa nu fie priviti ciudat pentru ca le au. Din relatia care incepe intre ei fara prea multe discutii, amandoi au cate ceva de invatat si fiecare se transforma cumva fara sa-si dea seama, atins de magia din celalalt.

Aparitia mamei (Catrinel Dumitrescu), o doamna fina de familie buna, care mai are putin si face un atac de panica atunci cand vede in ce atmosfera boema traieste fiul ei, este motorul care schimba lucrurile pentru Don si Jill, reducandu-i mai intai la ce erau initial (el, un tanar speriat de viata, incapabil sa se descurce singur, ea, o tanara dornica de aventuri si incapabila sa-si ia asupra ei vreo responsabilitate) si oferindu-le apoi sansa de a fi cele mai bune versiuni ale lor, de a-si asuma riscuri, de a avea curajul sa traiasca ceea ce simt.

Scrisa de dramaturgul american Leonard Gershe, piesa musteste de replici inteligente si de umor si se joaca la intensitate mare, fara sa-i dea timp spectatorului sa se uite la ceas sau sa isi lase gandurile sa zboare in alte directii. Iar publicul pe care spectacolul l-a avut vineri seara a fost unul onest si adorabil, un public care a simtit piesa si care s-a manifestat in concordanta cu ceea ce a simtit – tinerii din sala nu s-au sfiit sa rada in hohote cand au fost momente amuzante, si-au exprimat mirarea si surpriza atunci cand intre Don si Jill (interpretati extraordinar de frumos de Alex Calin si Ioana Anastasia Anton) a avut loc o scena romantico-erotica de amploare si au aplaudat atunci cand le-a placut in mod deosebit cate o replica -, un public pe care l-am felicitat in gand si de la care spectatorii mai varstnici ar avea ce invata.



(0) Comentarii

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Distribuie

Despre autor

Cristina Mitrea

Te-ar putea interesa si...