„Darkest Hour”, cel mai nou film al regizorului Joe Wright, va avea premiera in cinematografele din Romania pe 19 ianuarie, distribuit la noi de Ro Image. Bazat pe fapte reale, filmul este centrat pe decizia britanicilor de a nu face pace cu Hitler in mai 1940, cand trupele lor erau incercuite pe plaja din Dunkirk.

Dupa ce anul trecut am vazut „Dunkirk”, o pelicula care privea evacuarea englezilor din Franta in primavara lui ’40 din perspectiva soldatilor, anul acesta a venit randul unui alt film, „Darkest Hour. Ziua decisiva”, care se refera la aceeasi operatiune, vazuta insa din perspectiva primului ministru Winston Churchill si a guvernului britanic.

Gary Oldman face o impresie extraordinara in rolul lui Winston Churchill, prim-ministrul numit de urgenta pe 10 mai 1940, pe cand Germania hitlerista invada Franta. Intelegand ca trupele britanice erau izolate pe malul marii in Dunkirk si sansa de a le recupera tindea spre zero din cauza bombardierelor germane, Churchill a reusit sa gaseasca solutia salvatoare: i-a ordonat amiralului Ramsey, responsabilul cu evacuarea soldatilor, sa solicite ajutorul vaselor civile. Dupa cum stim din cartile de istorie, operatiunea a reusit, britanicii nu au incheiat pace cu Hitler, iar finalul razboiului i-a gasit de partea invingatorilor.

Filmul inregistreaza cele cateva saptamani cuprinse intre numirea lui Churchill si ziua evacuarii soldatilor, punand accentul pe primul ministru, personalitatea, obiceiurile si actiunile sale de stat. Gary Oldman ne face sa-l vedem pe Churchill ca pe un tip impulsiv, poznas si iubitor de alcool, dar bun orator, setat pe reusita indiferent de costuri si care, desi initial prost vazut de colegii din guvern, reuseste in cele din urma sa se ridice la inaltimea pretentiilor acestora si sa ia cele mai intelepte decizii. Framantat zi si noapte, caci nici nu prea dormea, il vedem pe Churchill fumand din celebrele sale trabucuri, certandu-se cu opozantii din consiliul de razboi, sfatuindu-se cu regele in timpul mesei de pranz sau fiind scolit de dactilografa personala in ceea ce priveste gesturile de cartier. 🙂

O secventa frumoasa este aceea in care Churchill iese putin din mediul lui politic aseptic si ia pulsul strazii. Simtind in inima lui ca pacea cu Hitler nu e o optiune, prim-ministrul vrea sa auda si vocea poporului si face un lucru nemaiauzit in randul fetelor nobile: fuge din masina personala si ia metroul pana la Westminster. Cum toata lumea se uita la el ca la urs, Churchill ii intreaba pe calatori ce simt ei in legatura cu mersul razboiului si cu Hitler si asa afla, cu incantare, ca si poporul vrea acelasi lucru ca el: sa nu se predea, sa nu faca pace, sa lupte pana la ultima suflare.

Prestatia lui Gary Oldman a fost catalogata si de critici si de spectatori ca fiind una dintre cele mai bune din cariera lui, aducandu-i si premiul pentru Cel mai bun actor intr-o drama la ceremonia de decernare a Globurilor de Aur de luna aceasta.