„Labirintul: Tratament letal”, al treilea film al seriei „Maze Runner”, va avea premiera in cinematografele din Romania pe 26 ianuarie, distribuit la noi de Odeon Cineplex. Bazat pe al treilea roman al seriei concepute de James Dashner, filmul nu merge complet pe linia cartii, insa incheie odiseea inceputa in 2014.

Pentru cine nu mai tine minte ce e cu Maze Runner, un mic reminder: lumea a cazut prada unui virus letal, iar incercarile de a gasi un tratament nu par sa dea roade. Cativa tineri scapati dintr-un labirint ciudat afla ca ei erau de fapt subiectii unui experiment regizat de organizatia WICKED, care aduna orfani (in mare parte) imuni si experimenta pe ei, in timp ce lumea buna traia in siguranta intre zidurile unui oras futurist, iar cei atinsi de virus bantuiau in afara zidurilor, in ruinele oraselor distruse.

Thomas (Dylan O’Brien) si colegii sai scapati din labirint si evadati apoi si din cealalta „facilitate” in care ajunsesera (si care de fapt tinea tot de WICKED) incearca acum, in „Labirintul: Tratament letal/Maze Runner: The Death Cure”, sa il recupereze pe Minho, unul dintre prietenii lor ramas pe mana experimentatorilor si sa gaseasca serul care sa ii ajute pe cei care nu sunt imuni sa supravietuiasca. Avandu-i ca aliati pe cei de din Rezistenta, Thomas si ai sai capata si ajutorul neasteptat al lui Gally, un ex-coleg de labirint pe care il credeau mort si isi croiesc drum in orasul unde se afla sediul WICKED prin intermediul Teresei, si ea fost colega de labirint care, insa, ii tradase ulterior. Toate lumea a pierdut sau pierde pe cineva de-a lungul desfasurarii conflictului care distruge orasul, sperantele si iluziile, insa Thomas are cel mai mult de suferit, poarta cea mai grea povara pe umeri si accepta cu greu ideea ca el este singura speranta a omenirii.

Ce-o sa vedeti in film? Multa violente, lupte corp la corp, impuscaturi, explozii, curse nebune cu masini de razboi si autobuze, sange, tradari, prietenii resuscitate si sacrificii umane, caci nici in film, nici in viata nu se poate fara ele. Exceland la capitolul scenografie, filmul nu da pe dinafara, insa, in ceea ce priveste elementele-surpriza. Ma asteptam ca actiunea sa fie mai captivanta si sa aiba macar putin umor (caci in orice necaz trebuie sa fie si ceva haz), dar nu-mi amintesc sa fi auzit nici macar o replica amuzanta. Insa mai zambesti uneori in sinea ta, cum ar fi la scena in care un avion de lupta a luat pe sus, cu un carlig, un autobuz plin cu oameni, purtandu-l prin aer atarnat de bara din fata. M-am gandit atunci ca daca ar fi fost un autobuz romanesc, bietii oameni n-ar fi avut nicio sansa de a fi salvati, ca ori s-ar fi deschis usile in aer si ar fi cazut toti, ori vehiculul s-ar fi dezmembrat inainte sa apuce sa fie ridicat de la pamant.

Cat despre actori, unii nu s-au omorat cu expresivitatea, in timp ce altii s-au desfasurat la un nivel acceptabil – spre exemplu, fanii „Game of Thrones” vor avea parte de o intalnire relativ interesanta cu Lord Baelish (Aidan Gillen), care si aici e un personaj la fel de placut si adorabil, care iti devine la fel de drag precum sarea-n ochi. 🙂