La ce va ganditi cand auziti „Ready Player One”? Mie mi-a venit in minte „Mortal Kombat”, pe care il jucam cu frate-meu pe cand eram in scoala generala, adica undeva in Paleoliticul timpuriu. Recunosc, insa, ca nu mai tin minte daca replica era (si) acolo sau mi-a ramas in memorie din cu totul alt joc.

Cert e ca abia asteptam sa vad „Ready Player One” al lui Spielberg, pentru ca, desi nu sunt vreun mare gamer – nici macar unul mijlociu – am si eu, ca majoritatea oamenilor de 35 + care au crescut alaturi de frati baieti, amintiri cu diverse jocuri la care ne intreceam in copilaria care ni s-a desfasurat la finalul anilor ’80 – inceputul anilor ’90, gen Mortal Kombat, Wrestling, Super Mario si alte bazaconii pe care nici nu le mai tin minte. Ulterior, am lasat balta competitiile in familie si m-am apucat sa joc singura Age of Empires si Heroes, dar asta deja e alta poveste.

Ce voiam sa spun, insa, e ca „Ready Player One”, care intra chiar azi in cinematografele din Romania, merita vazut nu doar de adolescenti si tineri, care cred ca reprezinta publicul tinta pentru jocuri, ci (mai ales) de cei de varsta a doua, care isi vor aminti cu o nostalgie indusa de tot felul de elemente din pelicula de vremurile de demult. Aproape fiecare secventa a filmului este incarcata de semne, simboluri, referiri la jocuri video optzeciste, personaje, seriale, tot ce inseamna cultura pop care are adepti cu nemiluita.

In ceea ce priveste subiectul, treaba sta asa: in anul 2045, omenirea are pe post de entertainment o realitate virtuala numita Oasis, in care oricine doreste sa intre se conecteaza printr-un costum cu ochelari speciali, isi construieste un avatar si inauntru face exact ce are el chef – se lupta, castiga bani (sau pierde), traieste povesti de iubire si asa mai departe. Daca in viata reala abia ai ce manca si esti un singuratic, in Oasis esti cine vrei tu – de preferat cu totul altcineva.

Dupa ce Halliday (Mark Rylance), tipul care a construit aceasta realitate, si el tot un geek care se simtea mai bine in compania circuitelor electrice decat in a oamenilor, a dat in primire, ca tot omul, cei ramasi s-au pomenit la scurt timp cu un concurs desfasurat in Oasis, a carui miza nu era deloc de neglijat. Cine reusea sa gaseasca cele trei chei si sa ajunga la un „ou de Paste” castiga cursa si devenea proprietarul realitatii virtuale si al unei sume de bani colosale. Puzderie de indivizi participau non-stop la probe, iar IOI, o corporatie care incerca sa isi largeasca tot mai mult influenta asupra Oasis-ului, angaja nenumarati experti care sa studieze biografia lui Halliday si altii care sa participe la probe in incercarea de a castiga. Cel care incepe seria de victorii se numeste Wade (Tye Sheridan) in viata din afara oazei si, norocul lui, pe langa faptul ca ii merge mintea, mai are si cativa prieteni care sa il ajute. Cum era de asteptat, cei cinci intra rapid in vizorul IOI si a CEO-ului Sorrento, care vor sa le puna pielea in bat, dar nu inainte de a se folosi de ei pentru a castiga concursul.

Ce urmeaza, va puteti lesne imagina, dar numai teoretic – practic, trebuie sa vedeti filmul: lupte in Oasis si in viata reala desfasurate pe metalele anilor ’80, cantate de Twisted Sister si Van Halen (nu va speriati, veti auzi si muzici mai pasnice gen Blondie, Bee Gees sau George Michael), dialoguri pline de caracter, aliante mai mult sau mai putin probabile, un pic de suspans, un pic de iubire si multe, multe, MULTE elemente din diferite filme, seriale, jocuri celebre. La un colt de Oasis dai peste King Kong, care iti face masina pulbere, intr-o lupta il vezi pe Iron Giant cum se scufunda si face din deget semnul din Terminator 2, in alta dai de papusa Chuckie folosita pe post de arma, pe un perete vezi un poster cu Pac Man, la inmormantarea lui Halliday coroanele de flori au forma navei Enterprise si a comunicatorului purtat in piept de ofiteri, intr-o scena vezi o masina precum cea din „Inapoi in viitor”, in alta dai de niste stormtroopersi din Star Wars si tot asa, mi-ar trebui probabi vreo trei pagini ca sa le insir pe toate.

Ideea generala este ca „Ready Player One”, distribuit la noi de Vertical Entertainment, e un film incarcat de veneratie pentru toate jocurile video, serialele, supereroii care ne-au facut intr-un fel sau altul viata mai frumoasa in diverse momente. E un film la care n-ai timp sa te uiti la ceas, pentru ca actiunea e la cote inalte mereu, care te face sa razi, care iti trezeste amintiri si de la care iesi tonifiat psihic, pur si simplu. Premiera in Romania este azi, asa ca, gameri sau nu, va invit sa ii faceti o vizita la cinematografe si as zice ca n-o sa va para deloc rau.