Cine ar fi zis ca Gradina Botanica din Bucuresti poate deveni locul unor morti suspecte, in care victimele vor fi un barbat la varsta a doua si o frumoasa pasare albastra? Irina Munteanu ne ofera in „Crima la Gradina Botanica” o poveste care poate fi considerata politista si biografica in acelasi timp.

Romanul poate fi unul politist, deoarece avem o crima, o unitate de politie care incearca sa descopere faptasul in frunte cu un comisar dedicat meseriei, precum si o gramada de suspecti. Poate fi si unul biografic, in acelasi timp, pentru ca in paginile lui gasim informatii consistente despre cel care a fost Dimitrie Brandza, profesorul care a infiintat Gradina Botanica din Bucuresti.

Ce se intampla de fapt in carte? O doamna in cautare de material didactic pentru cursul de ikebana (arta japoneza de aranjare a plantelor in vase conform anumitor reguli) face o incursiune in Gradina Botanica din Capitala, unde da mai intai peste un pitigoi albastru mort, iar la cativa pasi mai incolo de un om care pare sa fie in aceeasi stare. Sosirea politiei declanseaza o ancheta care nu inainteaza foarte repede, insa piste spre gasirea criminalului exista. Victima e un arhitect plin de bani, superficial si afemeiat, caruia mai multi indivizi, inclusiv fosta sotie, par ca ar fi vrut sa-i faca felul.
In timp ce ii verifica si ii analizeaza pe rand, comisarul Mario Cristescu, care nici el n-are o existenta tocmai linistita, nu doar prin natura profesiei, dar nici in viata personala, gaseste un blog la care scrie o urmasa a lui Dimitrie Brandza, care incearca sa afle mai multe despre ilustrul ei inaintas. Comisarul simte cumva ca blogul il poate ajuta in ancheta lui si, ca un bun profesionist, continua sapaturile pe toate fronturile. Cine l-a ucis pe arhitect si de ce n-o sa va spun eu, o sa aflati doar in urma lecturii.

Am apreciat povestea politista construita cu atentie de Irina Munteanu, in care a impletit date reale despre botanistul Dimitrie Brandza. Desi mi s-a parut ca a insistat prea mult pe biografia acestuia, lucru care poate distrage cititorul de la ideea de baza a romanului, personal am aflat lucruri interesante despre un om studios, luptator si deschizator de drumuri, un adevarat model pentru semenii sai. Mai mult decat atat, m-a determinat sa revad Gradina Botanica pe care am mai vizitat-o de cateva ori de-a lungul anilor si care e un spatiu nu doar placut privirilor si relaxant, ci si un loc in care poti gasi multe informatii despre vegetatia inconjuratoare, pe care, de ce sa nu recunoastem, de multe ori nici o luam in seama, prinsi cum suntem in alergaturile zilnice.

Desi nu e o carte a revelatiilor in ceea ce priveste rezolvarea crimelor si a misterelor, „Crima la gradina botanica” e o lectura placuta, usoara, de weekend – n-o sa va ia mai mult de cateva ore sa terminati cartea. Nu stiu ce varsta are autoarea, dar exista in carte o tinerete a exprimarii, care ar putea fi data ori de anii putini ai autoarei, ori de faptul ca acesta este primul ei volum publicat – daca nu cumva sunt valabile ambele situatii. Oricum ar fi, Irina Munteanu e un scriitor al carui roman merita incercat si, de ce nu, un scriitor de urmarit in continuare. Cartea poate fi gasita pe site-ul Editurii Tritonic, la pret redus, cu un click AICI.