„Crăciunul care nu a mai venit” – Anamaria Ionescu

Încă din titlu, „Crăciunul care nu a mai venit”, începi să bănuiești că volumul scris de Anamaria Ionescu n-o să conțină întâmplări prea vesele și chiar ți-e un pic teamă să te apuci de citit. Povestea, însă, chiar dacă îți trezește uneori tristețea și te face să te revolți pe alocuri, este de o frumusețe grea, copleșitoare.

Crăciunul care nu a mai venit

Ana este o tânără care trăiește în România predecembristă, a cărei familie suferă o mare pierdere: Iulian, fratele Anei, încearcă să fugă din țară alături de alți tineri, este ridicat de Securitate, interogat, închis și la scurt timp adus acasă între patru scânduri pe motiv că s-a sinucis.

Ana începe, alături de familia ei și de Trocan, cel mai bun prieten al fratelui ei, o adevărată cruciadă pentru a afla ce s-a întâmplat de fapt cu Iulian în închisoare și pentru a-i pedepsi pe cei care au fost responsabili de moartea lui. Dar adevărul întârzie să iasă la iveală, iar viața o ia pe Ana pe sus, odată cu venirea Revoluției și a tulburilor ani ’90 și revelațiile ulterioare nu îi aduc nici pe departe liniștea pe care o speră.

„Crăciunul care nu a mai venit” nu este doar o poveste bine scrisă și cu o acțiune captivantă, ci conține și personaje solide, în special cel principal. Ana are parte, de-a lungul desfășurării narațiunii, de transformări necesare, dorite sau nu, care o călesc și o fac să meargă mai departe în ciuda oricăror greutăți.

Deși viața ei este în continuă schimbare, există totuși în Ana elemente fixe, care rămân în ea dintotdeauna și pentru totdeauna. Este o ființă fragilă, dar temerară, care nu se poate dărui în întregime și nu se poate alinia normelor, dar loială celor care ating părți ascunse ale sufletului ei. Este un personaj pe care îl placi și îl înțelegi, chiar dacă nu ești mereu de acord cu acțiunile lui.

Toată viața Anei din paginile cărții este un motiv de cădere în acvariul cu amintiri pentru cititorii care au apucat și trecutul comunist al țării, cu toate implicațiile lui la nivel social, care au trăit și schimbările pline de neliniști ale anilor de după ’89 și care au văzut cum realitatea se transformă zi de zi în cu totul altceva față de ce era în copilăria lor.

În același timp, romanul este unul al devenirii unei ființe, un buildungsroman al Anei, care pornește din adolescența ei lipsită de griji, trece prin tinerețea care îi matură treptat iluziile și ajunge la maturitatea care îi aduce tărie și perseverență pentru a căuta în continuare adevărul, bucuria, lumina.

Convingerea mea este că există autori care scriu foarte bine despre lucruri pe care le cunosc, iar alții care scriu cel mai bine despre lucruri complet imaginate. Pe Anamaria Ionescu cred că o prinde cel mai bine prima afirmație și mai cred că acest volum, „Crăciunul care nu a mai venit”, este cel mai bun din tot ce am citit până acum de la ea.

„Mărturisesc, această carte a fost greu de scris. Este, poate, cea mai personală pe care am scris-o până acum. Și poate tocmai de aceea pe fata din carte o cheamă Ana. Așa am simțit că trebuie să o cheme. Pățaniile ei sunt un amestec: câteva bucăți de realități ale mele și ale celor din jurul meu și multă ficțiune. Dar ea este, într-un fel, o oglindă a mea. Mai ales în privința trăirilor, a ratărilor, a ezitărilor și a regretelor”, spune autoarea și, dacă o cunoști sau o intuiești cât de puțin pe Anamaria Ionescu, știi că exact așa este.

Cartea a apărut în colecția LIT a Editurii Tritonic și poate fi găsită la preț redus cu un click AICI.

Share

One thought on “„Crăciunul care nu a mai venit” – Anamaria Ionescu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.