Cronici film — 09 - 05 - 2018
“Dans la brume”, sa intram de bunavoie in ceata!

Ati mai vazut pana acum un film in care timp de o ora si ceva sa nu se intample ABSOLUT NIMIC iar in ultimele cinci minute sa aiba loc o scena care sa schimbe totul si care sa ofere o cu totul alta perspectiva actiunii? Daca n-ati vazut asa ceva, va rog, mergeti la cinema si vizionati “Dans la brume” din 11 mai!

Cand aflu ca un film nu are decat o ora si jumatate, deja are o bila alba din partea mea – pentru ca, recunosc, chiar daca in sinea mea sunt un cinefil corespunzator, mai am si alte treburi pe lume decat sa stau intepenita trei ore pe un scaun la cinematograf. Daca filmul e de limba franceza, mai primeste de la mine inca o bila in aceeasi culoare (desi, teoretic, albul nu e o culoare), pentru ca experientele de pana acum mi-au aratat ca filmele de limba franceza, chiar daca nu toate sunt capodopere, macar au ceva acolo care sa nu te faca sa te ofilesti de plictiseala vizionandu-le.

“Dans la brume”, care la noi va rula cu titlul “Toxic”, mi-a starnit interesul prin sinopsis: o ceata dubioasa apare de niciunde pe strazile Parisului si ii obliga pe oameni sa se ascunda care pe unde, pentru ca, asa cum vor afla pe pielea lor cei prinsi pe afara, vaporii sunt nu doar toxici, ci de-a dreptul criminali. Mathieu (Romain Duris) are noroc ca e iute de picior si reuseste sa scape cu fuga de ceata care vine, vine, vine si calca totul in picioare. Ajunge la marele fix acasa, isi ia partenera pe numele ei Anna (Olga Kurylenko), amandoi se reped pe scari in sus si dau buzna in apartamentul vecinilor octogenari (sau nonagenari, cine mai stie), baricadandu-se acolo cu tot cu batranii, pentru ca ceata inca nu urcase pana la acel ultim etaj.

Partea mai putin buna e ca Mathieu si Anna au o fata cu o boala rara (in oras mai sunt cateva cazuri de tineri cu aceeasi problema) care traieste intr-o capsula etansa, mentinuta cu baterii care trebuie si ele schimbate din cand in cand. Asa ca, ceata ucigasa sau nu, cei doi parinti trebuie sa faca tot posibilul sa ii mai duca fetei mancare si baterii si sa se gandeasca la metode de a o scoate de acolo in siguranta, pentru a cauta refugiu eventual in cele mai inalte locuri din oras.

Dar ziceam la inceput ca in film nu se intampla nimic, si totusi, uite, pare ca se intampla. Evident, o actiune exista, dar ea e atat de… domoala, de lipsita de atractie, sa-i spunem, iar majoritatea dialogurilor sunt atat de rudimentare si defectuos concepute incat nu reusesc deloc sa iste vreo emotie in inimile celor care tocmai au in fata o tragedie: lumea e invaluita intr-o ceata otravitoare, oare ce se va intampla cu toti acei oameni? Cei ramasi in viata vor colabora sa gaseasca o solutie? Vor aparea conflicte, revolte?

Filmul castiga doar pe partea legata de familie, in sensul ca iti dai seama, inca o data, ca atunci cand ai copii, capeti forte noi si esti in stare sa faci orice pentru ei – chiar daca asta inseamna ca fii ranit, sa suferi sau chiar sa mori – sa faci tot ce-ti sta in putere sa le fie lor bine. Si mai castiga si cu ultimele cinci minute, in care vezi ca si boala cea rara are totusi un rost, pentru ca in natura, asa cum bine spune Anna, nu e vorba de magie, ci de actiuni si reactiuni.

“Dans la brume/Toxic” (SF, Franta-Canada, 2018), in regia lui Daniel Roby, este distribuit la noi de Ro Image si va avea premiera in cinematografele din Romania pe 11 mai.



(0) Comentarii

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Distribuie

Despre autor

Cristina Mitrea

Te-ar putea interesa si...