Antologiile n-au fost niciodata prima mea alegere de lectura. Prefer intotdeauna un roman, de calitate, daca e posobil, si cu cat mai multe pagini. 🙂 Sunt oameni care adora insa colectiile de povestiri, fie ale unui singur autor, fie ale unui grup de autori, deci pentru ei este si volumul „Noir de Bucuresti”.

Ideea cartii a pornit de la o discutie a lui Bogdan Hrib cu Johnny Temple, cel care a initiat, in SUA, seria volumelor Noir – povesti politiste avand actiunea in orase americane, scrise de 12 autori de ambele sexe, de diferite etnii si religii. Deoarece ideea de a publica un astfel de volum nu s-a mai putut materializa in cele din urma in parteneriat cu Johnny, editorul Bogdan Hrib a decis sa transforme acest proiect intr-unul local. Astfel, „Noir de Bucuresti”, anotologie aparuta la Editura Tritonic, a ajuns sa grupeze 18 povesti de diferite facturi in patru categorii: D-ale politiei (aici sunt incluse cele mai multe texte), Povestile orasului, „Detectivi” de Bucuresti si Intamplari „civile”. Pentru aceasta antologie si-au dat mana mai multi autori Tritonic care de felul lor scriu fie carti politiste, fie SF, fie fantasy sau de dragoste, fie toate la un loc, printre ei numarandu-se Bogdan Teodorescu, Danut Ungureanu, Teodora Matei, Lucian Dragos Bogdan si Lucia Verona.

Desi cartea are peste 500 de pagini, cititorul nu are de ce sa se simta coplesit: avand in vedere ca nu e un roman, pe care sa-l iei de la cap si sa-l citesti pana la coada, fiecare poate alege ce povestire sau ce autor vrea sa citeasca intr-un anumit moment, facand salturi dintr-o parte in alta a volumului. Eu am pastrat ordinea clasica si le-am citit la rand si am ramas cu diverse impresii. In primul rand, toate povestile, poate cu o exceptie, cel mult doua, sunt scrise foarte bine, cu dedicare si cu forta. In al doilea rand, majoritatea povestilor au subiecte interesante si dezvoltate pe masura, tinand cititorul atent. Evident, fiecare om care va parcurge cartea va avea favoritele lui, pentru ca gusturile de lectura sunt extrem de variate si e normal sa fie asa.

In ce ma priveste, am sa va spun direct ca povestea care mi-a placut cel mai si cel mai mult, de departe, a fost a lui Bogdan Teodorescu, „Batrana si casa”. Desi nu beneficiaza de dialog si scurtele interactiuni dintre personaje sunt marcate prin ghilimele, povestea este construita atat de frumos, iar subiectul este atat de emotionant, incat m-a facut sa dau pagina dupa pagina cu rasuflarea taiata. Textul arata intr-un mod extrem de captivant de ce este in stare un om atunci cand isi doreste ceva cu ardoare, cum un individ neinsemnat poate sa puna la cale cu sange rece si sa duca la indeplinire actiuni absolut terifiante, ramanand in obscuritate si cum, atunci cand este plasat in lumina reflectoarelor, sa se imbrace intr-o armura de victima perfecta care sa ii aduca sustinerea tuturor si sa acopere definitiv orice suspiciune.

Pentru pasionatii de antologii, dar si de povesti cu detectivi, cadavre, suspecti si cazuri ciudate, volumul „Noir de Bucuresti” poate fi gasit cu un click AICI, si cumparat la pret redus. Pe autori ii puteti gasi cel mai usor la evenimentele editurii Tritonic, in Bucuresti urmand sa aiba loc, de exemplu, pe 31 mai, lansarea volumului colectiv „Schite de iubire”, antologie de povesti romance.