Profesor de Astronomie si Stiinte Spatiale si Director al Laboratorului pentru Studii Planetare al Universitatii Cornell, consultant NASA si autor a zeci de volume, Carl Sagan este probabil cel mai bine cunoscut datorita faptului ca a scris despre stiinta intr-o maniera care i-a adus aprecierea publicului nespecialist.

Un astfel de volum, dedicat publicului larg, este si cel publicat recent la Editura Herald cu titlul „Miliarde si miliarde: ganduri despre viata si moarte in pragul mileniului”, o colectie de eseuri in care Sagan discuta despre incalzirea globala si efectele ei dezastruoase, explozia demografica, emanciparea femeilor, dreptul la avort si, chiar spre final, despre boala care l-a macinat – si care i-a pus capat vietii, in cele din urma.

Pentru fiecare subiect pe care il abordeaza, Carl Sagan are un discurs din care transpar cunostintele lui despre Univers, munca de documentare, o intelepciune calma, o atitudine nonconflictuala si o incercare de a comunica informatii complexe intr-un limbaj simplu, care sa poata fi decodat fara ca cititorul sa detina o diploma in astrofizica sau in medicina. Problema suprapopularii, de exemplu, este analizata furnizand date concrete si statistici si ajungand la propuneri rationale: „Sarcina noastra este sa initiem o tranzitie demografica mondiala si sa aplatizam curba exponentiala – eliminand saracia extrema, facand ca metodele sigure si eficiente de control al nasterilor sa fie disponibila pe scara larga si acordand femeilor putere politica reala (executiva, legislativa, judecatoreasca, militara si in institutiile care influenteaza opinia publica).”

O mare parte a volumului este dedicata incalzirii globale, subtierii stratului de ozon si, in general, tratamentul la care este supusa planeta de catre omenire. Autorul vorbeste despre gaura din stratul de ozon cauzata de substantele chimice eliberate in atmosfera (omenirea fiind mai expusa la ultraviolete, s-au inmultit cazurile de cancer de piele si cataractele oculare), despre stradania marilor companii industriale de a nu contribui la agravarea acestei probleme si despre obligatia noastra, a tuturor, de a avea grija de planeta, pentru ca, deocamdata, e singurul camin pe care il avem: „Nu exista cauza mai urgenta, nici obiectiv caruia sa-i fim mai dedicati decat sa protejam viitorul speciei noastre. Aproape toate problemele sunt cauzate de oameni si pot fi rezolvate de oameni. Nicio conventie sociala, niciun sistem politic, nici ipoteza economica, nicio dogma religioasa nu sunt mai importante”. Cresterea tehnologica uriasa ne ajuta foarte mult, dar trebuie sa ne preocupam si de consecinte.

Un capitol interesant este si cel dedicat conduitei, Carl Sagan identificand mai mult reguli dupa care ne ghidam fiecare, unii doar dupa una dintre ele, altii osciland intre mai multe si anume: Regula de Aur („Poarta-te cu ceilalti asa cum ti-ar placea ca ei sa se poarte cu tine”), Regula de Argint („Nu te purta cu ceilalti asa cum nu ti-ar placea sa se poarte cu tine”), Regula de Bronz („Poarta-te cu ceilalti la fel cum se poarta ei cu tine”), Regula de Fier („Fa-le altora ce-ti place, inainte sa ti-o faca ei tie”) si Regula Dinte pentru Dinte („Coopereaza cu ceilalti la inceput, dupa care poarta-te cu ei la fel cum se poarta ei cu tine”). Se pare ca strategia cea mai eficienta este ultima, fiind vazuta ca o cale de mijloc, pentru ca restul, care duc spre bunatate extrema sau cruzime extrema, se dovedesc in timp autodistructive.

Emotia acapareaza ultima parte a volumului, deoarece Carl Sagan vorbeste despre boala lui, despre stradaniile medicilor si ale familiei de a-l salva si despre certitudinea pe care o capata scriind ultimele randuri ca, oricat si-ar dori sa imbatraneasca alaturi de sotie, sa-si vada copiii ajungand adulti si sa afle in ce directii va merge omenirea in ceea ce priveste stiinta si tehnica, toate acestea nu vor fi posibile pentu el. Cu gratia caracteristica, autorul le multumeste celor care si-au indreptat gandurile bune catre el, fara a-si schimba insa, pe ultima suta de metri, convingerile despre lume si viata: „Desi eu nu cred ca, daca exista un Dumnezeu, planurile lui in privinta mea vor fi schimbate prin rugaciuni, le sunt mai recunosctor decat pot sa spun acelora – printre ei numarandu-se foarte multi pe care nu i-am intalnit niciodata – care s-au rugat pentru mine in timpul cat am fost bolnav”.

Volumul „Miliarde si miliarde: ganduri despre viata si moarte in pragul mileniului” poate fi gasit pe site-ul Editurii Herald, la pret redus, cu un click AICI.