Daca v-a picat in mana „Picatura chinezeasca” de Lucian Dragos Bogdan, dar n-ati citit „Vanatorii de capete” si „Apararea siciliana”, adica primele doua volume ale seriei Vagabond, n-ar fi rau sa dati fuga si sa ajungeti la zi cu lecturile. Dar chiar si fara sa le fi citit, veti intelege oricum despre ce e vorba.

Meritul romanelor cuprinse in serii este ca, si daca citesti doar cate unul, actiunea are sens oricum, mai ales ca autorii au grija sa strecoare in naratiune diverse detalii din volumele precedente care sa il introduca pe cititorul nou-venit in „peisajul cel mare”. „Picatura chinezeasca”, al treilea volum din seria Vagabond, continua aventurile lui Dinu cel din Alba Iulia, caruia nu-i mai ajunge orasul natal si incepe, de data aceasta, sa faca pe detectivul in Bucuresti. Daca in „Vanatorii de capete” a dus o viata de vagabond, pe strazi, iar in „Apararea siciliana” s-a reintegrat in viata de om cu job, casa si familie, acum Dinu face o combinatie intre cele doua stiluri. Nu se mai poate inchipui mancand resturi stricate de prin pubele, insa atunci cand e nevoie sa se deghizeze intr-un amarat ramas fara mare lucru in urma divortului, nu ezita sa imbrace haine uzate si sa isi ia un aspect general de mai mare mila.

„Picatura chinezeasca” il gaseste pe Dinu sondandu-si gandurile si sentimentele fata de fosta familie, el analizandu-si si lamurindu-si treptat relatiile cu fiecare membru. De asemenea, se face simtit si un sentiment de vinovatie fata de fosta familie de pe strazi, de care se simte indepartat odata ce a revenit printre oamenii curati si cu un acoperis deasupra capului. Insa in noua lui aventura, care implica mafia chinezeasca din Dragonul Rosu si cativa raufacatori de peste Prut, nu ezita sa apeleze la fosti colaboratori, atat dintre oamenii strazii (ori betivi incorigibili, ori nebuni de legat), cat si dintre cetatenii mai respectabili. Aceasta gasca pestrita si care nu pare sa aiba mari sanse in a gasi doua chinezoaice disparute are numai de castigat cand i se alatura un agent de politie dur ca otelul, dar extrem de util si eficient, si el binecunoscut lui Dinu.

Nu stiu daca seria Vagabond va continua sau nu, dar personal mi s-a parut ca volumul de fata a mai pierdut din forta primului, de exemplu. Pe de o parte, cine l-a placut pe Dinu sau s-a regasit in el, poate ca mai este interesat de evolutia personajului si de activitatile in care se implica, dar actiunea in sine nu mai este, din punctul de vedere al unui cititor cu pretentii, la fel de surprinzatoare. Probabil ca mai interesante decat actiunea de urmarire a pistelor sunt legaturile care se stabilesc intre membrii grupului si reflectiile lui Dinu asupra fiecaruia dintre ei. Iar spre finalul volumului, o sa va amuzati copios de o serie de dialoguri in care autorul s-a straduit sa redea cat mai fidel accentul moldovenesc, cu tot cu vocabular si mod de exprimare. 🙂

Avand in vedere ca Lucian Dragos Bogdan penduleaza intre mai multe genuri literare, voi emite o parere directa si anume ca este un autor care scrie mult mai savuros nu despre realitatea imediata, ci despre lumi imaginate si fiinte excentrice angrenate in actiuni spectaculoase – precum cele din Universul Frontierei.

Pentru cititorii dornici sa afle in ce s-a mai implicat personajul deja stiut din primele doua volume aparute la Editura Tritonic, dar si pentru cei care vor sa citeasca o poveste despre prietenie, familie si anchete detectivistice pornite de amatori, „Picatura chinezeasca” poate fi gasita pe site-ul Editurii Tritonic, cu un click AICI.