Să ridice mâna cine, adolescent fiind, nu a scris măcar o poezie sau o bucată de proză, cu gând s-o publice prin vreo revistă sau, de ce nu, visând să ajungă mare romancier. Teodora Șerbănescu, însă, nu și-a ținut la sertar scrierile și așa se face că Editura Tritonic i-a publicat anul acesta romanul fantasy „Dincolo de ziduri”.

Da, văzând pe pagina cu date despre autoare că aceasta are doar 16 ani, recunosc că mi-a fost teamă de cartea Teodorei. Dacă o să fie scrisă banal și stângaci? Dacă o să fie vreo siropoșenie tipic adolescentină, când totul e trăit 200% și ți se pare că ești buricul pământului, că le știi pe toate și că nimeni nu simte la fel ca tine? Până la urmă, am renunțat s-o mai privesc circumspect cum își așteaptă rândul și m-am apucat s-o citesc. Concluzia, că n-am răbdare să ajung la finalul articolului ca să v-o spun, este că Teodora e o scriitoare viguroasă, bine documentată și cu un mare potențial. Iar „Dincolo de ziduri” e un roman pe care îl citești cu drag atât pentru poveste, cât și pentru personajele principale (câțiva tineri nevoiți să-și părăsească viața obișnuită și să se aventureze în necunoscut), care îți devin ca niște frați mai mici cărora începi să le duci grija, ca nu cumva să li se întâmple lucruri prea grave pe drum.

Acțiunea are în centru o mână de vikingi al căror sat este distrus, însă ei nu sunt chiar acei vikingi pe care îi știți din cărțile de istorie – sau bine, personajele Teodorei sunt bazate pe ei, ca nume, obiceiuri de luptă și stil de viață corespunzător, însă cei din carte au și niște adversari… inumani. Una e să te lupți cu un om în carne și oase, ca tine, ba poate chiar mai puțin pregătit din punct de vedere militar, și alta e să te arunci în bătălii cu niște dihănii sinistre zise amoni, despre care nimeni nu știe exact ce sunt și de ce. Sigur, spre final o să aflați ce e cu amonii ăștia, pentru că autoarea și-a făcut un plan foarte frumos prin care să elucideze toate misterele. Până la final, însă, veți trece prin istorii de război, acte de vitejie și de sacrificiu, dar și prin povești de dragoste mai mult sau mai puțin convenționale, pe toate gusturile.

Bănuiesc că Teodorei îi plac foarte mult vikingii, pentru că are grijă să ni-i ilustreze cu mare atenție. Am mai apreciat și faptul că își construiește frumos scenele, în general cât se poate de verosimil și doar o dată sau de două ori dai peste câte un element care nu prea și-ar fi avut locul acolo. Aș recomanda „Dincolo de ziduri” în primul rând colegilor de generație ai autoarei, pentru ei va fi o lectură minunată, dar și dacă vârsta ta începe cu cifrele 2, 3 sau chiar 4 ai putea să apreciezi această poveste într-o duminică după-amiază, în colțul tău de lectură, cu o limonadă rece alături, ca să te mai deconectezi de la complicațiile cotidianului.

Romanul Teodorei Șerbănescu se găsește AICI, la preț redus.