„Bine măcar că nu e 3D”, mi-am zis când am intrat aseară la IMAX pentru a urmări în avanpremieră horror-ul „The Nun /Călugărița: Misterul de la mănăstire”. După ce văzusem „The Conjuring 2” și mă pomenisem mult prea implicată în acțiune – chiar nu era visul meu să fiu bântuită de la câțiva metri timp de aproape două ore 🙂 – m-am gândit că, uite, pentru inimile slabe, e mai sănătoasă ideea unei proiecții horror în alt format. Puțină distanță fizică față de o călugăriță satanistă, cu colți aurii și ochi holbați nu strică niciodată.

Ca orice film, și „Călugărița: Misterul de la mănăstire” poate fi văzut de sine stătător, fără să ai idee că el face parte dintr-o serie care include alte patru. Totuși, mulți dintre noi ar fi tentați să vadă imaginea completă, iar dacă e și cazul vostru, atunci uitați-vă cu încredere și la „Annabelle”, „Annabelle 2: Creation”, „The Conjuring” și „The Conjuring 2”.

Revenind la Călugărița noastră, de data aceasta acțiunea are loc în România anului 1952, la Abația Cârța. Filmările au avut loc, de fapt, la Castelul Corvinilor, în Sighișoara și în studiourile Castel Film.

Când o tânără călugăriță de la Cârța se sinucide, părintele Burke (Demián Bichir), un soi de agent special pe probleme de miracole divine (sau nu neapărat divine) al Vaticanului, este trimis să investigheze cazul, împreună cu o măicuță novice, pe nume Irene. Sinuciderea nu e motivul principal pentru care Burke este delegat la Cârța, ci faptul că mănăstirea s-ar putea afla sub forțe demonice, ceea ce ar scoate-o din circuitul locurilor considerate sfinte. Ce doi oameni ai bisericii încep o investigație la fața locului alături de Frenchie, un francez-canadian pripășit în Biertan, care nu se gândise vreodată că o se lupte, într-un loc al Domnului, cu creaturi ale Iadului – sau că o să se ducă la bar având sub braț o cruce de lemn smulsă din cimitir. 🙂

Ca orice horror care se respectă, și „Călugărița: Misterul de la mănăstire” are scene în care faci mici salturi de pe scaun, că te ia prin surprindere vreo apariție cu ochi scânteietori și limbă neagră și ascuțită, dar și scene în care te bufnește râsul, că până la urmă și spaima are momentele ei hazlii – ca de exemplu atunci când Frenchie și părintele Burke discută despre artefactul găsit în zid. Nu pot să spun mai multe, că nu e voie cu spoilere. 😀

Mi-a plăcut ideea de forță malefică ieșită din tenebre fix într-o mănăstire – foarte tare inscripția din catacombe, cu Finit hic, Deo (Dumnezeu se termină aici), la fel și trimiterea la Uroborus prin șarpele care își înghițea coada sculptat pe scaunul unde ar fi trebuit să-și odihnească oasele stareța mănăstirii. (Apropo de oase, arătările neguroase din filmul ăsta aveau în mod clar probleme cu articulațiile, că prea le pocneau des :))) Am apreciat și ideea viziunilor pe care le avea Irene și care au ajutat-o să apere mănăstirea în fața unui atac extraordinar și să-l ajute pe Burke când acesta s-a trezit într-o situație… cam putredă. 🙂

Când am văzut-o pe Taissa Farmiga în rolul Irene, am crezut că personajul ei are legătură cu un altul, Lorraine Warren, interpretat de sora ei, Vera Farmiga, mai ales că fizic, lăsând la o parte diferența de vârstă, cele două sunt aproape identice. Se pare, însă, ca Taissa a fost aleasă în urma unui casting, la care s-au prezentat multe alte actrițe, și a obținut rolul fără vreo intervenție a Verei. De altfel, a declarat că agentul ei i-a propus să meargă la casting, iar subiectul filmului i-a adus câteva coșmaruri, pentru că e o persoană foarte sensibilă, care nu se dă în vânt după povești cu diavoli și alte arătări întunecate.

Thriller-ul horror „Călugărița: Misterul de la mănăstire”, regizat de Corin Hardy și distribuit la noi de Vertical Entertainment, va avea premiera în cinematografele din România pe 7 septembrie.