Când o prietenă îți cere să-i faci o simplă favoare, în majoritatea cazurilor n-o vei refuza. Când Emily o roagă pe Stephanie să îl ia pe fiul ei Nicky de la școală, odată cu propriul copil, aceasta acceptă fără să stea pe gânduri. Situația firească devine una problematică atunci când Emily nu vine să-și recupereze copilul nici seara și nici a doua zi...

Darcey Bell a scris cartea „A Simple Favor/O simplă favoare” inspirată de vorbele mamei ei cum că fiecare om are secrete întunecate. Încă n-am citit cartea, pe care am primit-o aseară la avanpremiera filmului, dar pelicula mi s-a părut elocventă: da, toți avem secrete, dar ale unora sunt muuuult mult mai întunecate decât ale altora. 😀 Iar când acțiunea filmului e fundamentată pe niște secrete oribile și asezonată cu un umor aproape negru, n-ai cum, ca spectator să nu fii satisfăcut de priveliște și să nu te pomenești uneori râzând ca un alienat văzând câți țicniți umblă liberi prin lume.

Ce șanse sunt ca o femeie activă și dedicată copilului, mamă singură care are un vlog în ascensiune și șosete cu personaje din desene animate să devină prietenă bună cu o directoare de relații publice la o mare companie, femeie elegantă, misterioasă și puternică, pe care nici măcar soțul ei n-o cunoaște prea bine? Zero, am zice, și totuși Stephanie și Emily din „O simplă favoare” se apropie datorită fiilor, care sunt colegi de școală și prieteni buni. Ajung să dea peste cap constant pahare cu martini și să sape fiecare în trecutul celeilalte pentru a afla cele mai ascunse fapte, dureri sau regrete.

Problema se ivește atunci când Emily dispare, iar Stephanie rămâne pe cap și cu fiul ei, și cu tatăl acestuia, pe care poliția îl bănuiește că ar fi amestecat în dispariția soției. Când cadavrul lui Emily e scos de pe fundul unui lac, lucrurile par că se lămuresc. Dar, ce să vezi, de fapt se tulbură și mai tare odată cu toate ciudățeniile care încep să se întâmple și odată cu descoperirile pe care începe să le facă Stephanie. Întorsăturile de situație sunt la ordinea zilei, așa că dacă într-o scenă aveți impresia ca o să vă prindeți de ceva, în scena următoare aveți toate șansele să vi se va demonteze presupoziția.

Unele dintre lucrurile care se întâmplă sunt de-a dreptul nebunești, căci nici personajele nu au toate țiglele pe casă, iar anumite comportamente sunt de-a dreptul halucinante, încât te întrebi dacă chiar există așa ceva în realitate – și mai grav e că răspunsul pe care ți-l dai singur, fără să cauți pe Google, e că SIGUR există undeva, chiar dacă nu la tine acasă sau nu la tine în oraș. 🙂

Blake Lively și Anna Kendrick, care le interpretează cu mare artă pe Emily și Stephanie, sunt două dintre tinerele actrițe pe care, iar zic, ca spectator N-AI CUM să nu le găsești cel puțin adorabile, în orice rol le-ai vedea. Blake are un șarm cât casa, un aer jucăuș și ușor obraznic și o frumusețe hipioțească. În plus, acceptă roluri memorabile, oferind o strălucire aparte fiecărui personaj interpretat, treabă care te face să ți-l amintești peste ani și ani. Anna, pe de altă parte, are o frumusețe școlărească, ceea ce o ajută să construiască personaje de genul fetiță cuminte, serioasă și devreme acasă, în legătură cu care te întrebi, precum personajul Emily, „oare cum ai supraviețuit până la vârsta asta?!”

Mister, umor, crimă, dramă se împletesc cumva la modul extrem de reușit în acest film. Spre final mi s-a părut că recunosc un tipar, cel din „Gone Girl”, și se pare că și alții au constatat la fel, pentru că ulterior, pe coperta cărții, am dat de o referire fix la cartea/filmul cu pricina. Dar „O simplă favoare” e mult mai mult decât „Gone Girl” și dacă mergeți la film o să vedeți singuri de ce.

Premiera filmului distribuit la noi de Vertical Entertainment va avea loc în cinematogrefele din România pe 14 septembrie.