„Zilele Filmului German”, eveniment cultural care anul acesta se va desfășura între 23 și 29 noiembrie, va avea în deschidere pelicula „Transit” în regia lui Christian Petzold. Un film care pare a fi noir, deși e foarte colorat, după cum l-a descris chiar regizorul său, „Transit” este o adaptare după romanul cu același nume de Anna Seghers.

Înainte de proiecție, care a avut loc la Institutul Goethe, am aflat câteva detalii despre „Zilele Filmului German” și despre cum a decurs selecția peliculelor. Evelin Hust, directoarea Institutului Goethe, ne-a urat bun venit în noul sediu în care s-au mutat cu o lună în urmă, noi fiind un fel de spectatori beta din moment ce prima proiecție a unui film în acest spațiu s-a întâmplat aseară. Cele șapte zile de proiecții vor avea ca loc de desfășurare Cinema Elvire Popesco, pentru că Franța și Germania au o istorie lungă împreună. De altfel, și pelicula din deschidere a fost filmată în Franța, iar autoarea romanului după care a fost realizată pelicula este o fostă colegă de școală a lui Evelin. 🙂

Marina Neacșu, coordonatorul programelor culturale de la Institutul Goethe – cunoscută și sub numele de „mama Zilelor Filmului German” 🙂 – , ne-a mărturisit că, după 11 ani de când n-au mai avut o sală de evenimente, acum au de gând ca, în acest spațiu nou, să desfășoare un program cultural bogat. „Acum 5-6 ani am decis – până în acel moment făceam eu selecția – să luăm pe cineva ori din Germania, ori din România, din industria filmului, tocmai pentru a da o amprentă strict personală pe selecția făcută. Biletele sunt deja în vânzare prin eventbook și Institutul Francez, iar ca eveniment de închidere vom avea aici o discotecă („cu șlagăre nemțești” – după cum a completat Dan Lupu, cel care se ocupă de comunicarea cu presa), în ultima seară, pe 29”, a mai spus Marina Neacșu. De la Boglarka Nagy, cea care a făcut selecția filmelor, am aflat că această ediție a ZFG „va fi una una foarte feminină, chiar feministă, fiindcă avem multe regizoare în selecția care constă în tânărul film german.”

A urmat apoi proiecția dramei „Transit” (coprod. Germania-Franța, 2018), care va fi distribuit pe ecranele din România de Independența Film din 4 ianuarie 2019, dar care, până atunci, va putea fi văzut la „Zilele Filmului German” pe 23 și 25 noiembrie. Acțiunea se petrece în timpul ocupației naziste din Franța, însă cadrele și decorurile sunt din prezent: personajele aud ecoul războiului, trăiesc tragediile emigrării, se zbat pentru supraviețuire, se ascund de autorități sau colaborează cu ele, toate bine înfipte la începutul anilor ’40; însă ele au aspectul fizic (haine, accesorii etc.) al unor indivizi din zilele noastre și își trăiesc viețile în decoruri moderne, în trenuri ale prezentului și mașini așijderea.

Georg, căruia destinul îi pune în brațe actele unui scriitor decedat de curând, împreună cu ultima lui operă și câteva scrisori din care află că soția l-a părăsit, apoi l-a rechemat (din interes, pentru a obține cu ajutorul lui viza de emigrare), își însușește identitatea acestuia. Cum nimeni nu știe că scriitorul e mort, Georg n-are nicio problemă în a umbla pe la consulatele din Marsilia după toate formalitățile pentru a se îmbarca pe un vas care să-l ducă spre o nouă viață în America de Sud. Soția e cea mai nedumerită, pentru că, deși îl caută prin oraș, pe la restaurante și pe la consulate, auzind că a trecut prin diverse locuri, nu reușește niciodată să-l găsească. I se pare că e mereu cu un pas în urma lui, fără să aibă habar care e adevărul în ceea ce-l privește pe soțul ei. În schimb, se tot ciocnește de Georg și de fiecare dată are impresia, pentru o clipă, văzându-l de la spate, că-și recunonoaște în el soțul, după care se îndepărtează dezamăgită înțelegând că a făcut o confuzie.

Filmul are puterea de a te ține interesat de ce urmează, dar te și derutează pe alocuri și îți lasă impresia că ești într-o poveste halucinantă căreia încerci în zadar să-i ghicești finalul. Locuințele dezolante în care se înghesuie cei care speră la o viață mai bună, goana după vize pentru alte continente în încercarea de a scăpa de ororile războiului, lipsa hranei, pizza și vinul văzute ca niște culmi ale luxului, teama, angoasa, speranța – toate se rotesc în jurul privitorului, care merge de mână cu personajele, însă nu le poate însoți cu adevărat pentru că o notă de bizar plutește peste toate. Nu le cunoaștem cu adevărat, pentru că măștile se tot schimbă și accesul la adevăratele lor trăiri ne este interzis. Ele se află în… tranzit, iar pentru fiecare destinația arată altfel.

Urmărind desfășurarea acțiunii, spre final am avut o sclipire a memoriei. Felul în care se deplasa prin narațiune personajul principal, hotărârea lui neclintită de a întreprinde o acțiune la care în final renunță mi-a amintit de un alt film german pe care l-am văzut în urmă cu câțiva ani. Nu-i mai țineam minte nici titlul, nici regizorul, doar subiectul și faptul că drumul personajului principal a trecut cumva prin aceleași puncte. Ulterior, căutând detalii despre cariera lui Christian Petzold, am descoperit printre filmele lui și „Barbara” – de cum am văzut titlul, mi-am dat seama că acesta era filmul de care îmi amintise „Transit”.

Ce-ar mai fi de spus? Mergeți la „Zilele Filmului German” și o să aveți parte numai de pelicule una și una, începând cu „Transit”, care a primit anul acesta, printre altele, o nominalizare la Ursul de Aur de la Berlin. Programul proiecțiilor ZFG poate fi consultat AICI.