Drama „Un om la locul lui”, bazată pe romanul „Firesc” al lui Petru Cimpoeșu și regizată de Hadrian Marcu, a intrat în cinematografele din România pe 23 noiembrie. Pelicula este distribuită de Domestic Film.

Abia la finalul proiecției am aflat că filmul e bazat pe un roman care se numește „Firesc” și atunci am avut revelația: filmul ăsta exact așa poate fi descris, nici mai mult, nici mai puțin decât… firesc. Căci tot ce se petrece ca acțiune este firesc, personajul principal tratează totul ca fiind pur și simplu firesc, reacțiile celorlalte personaje sunt și ele firești, nimic nu tulbură ordinea narațiunii.

E adevărat, nici nu începuse bine filmul că a și avut loc un accident de mașină în care Sonia (Mădălina Constantin), inginer geolog pe o platformă petrolieră din provincie și unul dintre colegii ei sunt victime: șoferul moare, iar Soniei i se amputează un picior. Însă nu vedem accidentul în sine, ci doar rezultatele, iar cei implicați – Petru (Bogdan Dumitrache), colegul Soniei, Alex, soțul ei, Laura (Ada Galeș), logodnica lui Petru, care este medic și se ocupă de Sonia – nu au reacții exagerate, nu se enervează, nu plâng, nu strigă. Fiecare simte ceva, însă nimic nu transpare, nimic nu ajunge la noi decât ceea ce ne putem închipui – mai puțin în cazul Laurei, singura care își aruncă la un moment dat trăirile pe masă, la modul violent.

Pentru că în urma accidentului ies la iveală mai multe lucruri, printre care faptul că Petru și Sonia aveau – sau au avut, căci situația nu e foarte clară – o relație. Focusul este pe duplicitarul Petru, care nu vede nimic în neregulă în viața lui. Dacă îl privești cu atenție, însă, nu îți pare un om prea fericit. E logodit cu Laura care e însărcinată, dar se pare că e și într-o relație cu Sonia sau cel puțin are o atitudine care poate fi ușor confundată cu ceva mai mult decât o prietenie, are oportunitatea unui job la București, dar nu e foarte entuziasmat de perspectivă, pe de altă parte, munca la platformă pare un job și atât, care nu-l satisface în mod deosebit. Nu știi ce să crezi despre el, pentru că nu se exteriorizează, poți doar să ghicești sau să îți imaginezi și, pe alocuri, să te pomenești cu un sentiment de milă pentru el.

Pentru că, dată fiind situația, e posibil ca inima lui să fie împărțită. Poate că o iubește pe Sonia, dar pare să fie legat și de Laura și de copilul pe care se bucură că îl va avea. E posibil ca totuși să fie mulțumit de munca la platformă, dar poate că și viața în Capitală i-ar surâde. Am putea crede, însă, și că el n-ar vrea ca în viața lui să se schimbe ceva, deși e clar că se va schimba într-un fel sau altul, căci de multe ori viața nu stă după noi, ci curge încotro are de curs.

„Un om la locul lui” e un film calm, static, dar a cărui tihnă nu deranjează, dimpotrivă. Ce nu ți se spune poți deduce singur sau poți pune de la tine – și, până la urmă, nu strică să meditezi de capul tău din când în când și să așezi piesele așa cum crezi tu de cuviință.