O simplă căutare pe internetul cel mare vă va arăta că noul „Robin Hood”, în regia lui Otto Bathurst, n-a fost deloc bine primit de criticii de film. Uneori, criticii sunt prea scorțoși și publicul sfârșește prin a iubi filme prost cotate, dar de data aceasta chiar nu cred că va fi cazul.

Pentru că mi-a plăcut încă din copilărie acest personaj din folclorul englezilor și aventurile lui mi se păreau pline de bunătate, dar și de haz, m-am grăbit să merg la avanpremiera noului film bazat pe imaginea eroului de legendă. Din păcate, nu m-a încântat în mod deosebit și vă spun și de ce: personajul principal nu are pic de carismă, chimia dintre el și așa-zisa iubire a vieții lui este sublimă, dar lipsește cu desăvârșire, dialogurile sunt puerile, umorul forțat, iar discursurile motivaționale n-au nici sare, nici piper. Singurul moment în care toată sala s-a trezit la viață și a râs a fost când cel care îl antrena pe Robin să devină haiducul pe care îl știm i-a zis că e mai lent decât a doua venire a lui Isus. 😀

Am căutat și părți bune în această supă chioară și le-am găsit și pe ele. Pe Robin Hood îl știm ca fiind arcaș de elită, din vremuri în care arcul era arma-armelor. Mi-a plăcut felul în care desfășurarea luptelor dintre cruciați și arabi sau dintre gărzile șerifului de Nottingham și minerii exploatați la sânge s-a bazat pe confruntări având în prim-plan aceste arme elegante, care dau utilizatorului posbilitatea să-și arate măiestria, rapiditatea și atenția distributivă, și letale atunci când sunt folosite în scopul uciderii adversarilor.

Mi-a plăcut chiar și povestea lui Robin, care a pornit de la a fi un lord apatic și trândav, dar care și-a văzut viața de huzur făcută țăndări când a primit ordin de încorporare în cruciade. După ce s-a întors din Afgha… adică din luptele împotriva maurilor, s-a trezit că a pierdut și castelul, rechiziționat pentru cheltuielile cu cruciadele, și iubita, care l-a crezut mort. Nu i-a rămas decât, aliindu-se cu un fost inamic, să se apuce de furat bani de la șerif și din vistieria bisericii și să îi dea înapoi oamenilor sufocați de taxele pentru război. Și să coacă un plan de răzbunare pentru șeriful corupt. Retorica șerifului e una tipică liderilor mincinoși și aroganți, care își țin supușii în întuneric și prostie și le înșiră baliverne legate de pericolul extern, mauri, credințe diferite, adică a unuia care caută cu lumânarea să fie pus la respect de cei mulți și sătui de basme.

În afară, deci, de povestea simpatică presărată cu incendii, urmăriri cu căruțele, lupte cu arcuri și catapulte, altceva nu prea trezește interesul în această peliculă. Taron Egerton e insipid în rolul lui Robin din Loxley, la fel și Eve Hewson, care o joacă pe Marian. Doar Jamie Foxx, interpretul lui John, maurul care îi dă lui Robin un scop în viață, e suficient de dinamic cât să nu te ia somnul în scenele în care îl vezi.

Dacă sunteți și voi fani Robin, ca mine, și nu vreți să ratați cea mai nouă versiune a aventurilor lui, probabil o să vreți oricum să vedeți filmul. „Robin Hood” are premiera în cinematografele din România pe 7 decembrie, distribuit la noi de Vertical Entertainment.