Paul Anthony Cartledge, profesor de cultură greacă la Cambridge, a fost tradus la Editura Herald cu volumul „Spartanii. O istorie legendară”, o carte care prezintă imaginea unui popor de legendă, de la origini și până la decădere, subliniind influența lui asupra vecinilor, prietenilor și inamicilor.

Din școală, fiecare dintre noi a rămas cu anumite idei despre spartani: că au fost un popor de indivizi curajoși și fermi, că erau soldați excepționali sau că aveau orientări sexuale diferite de majoritatea, dar probabil că puțini avem o imagine completă asupra acestui neam. Paul Cartledge, expert în istoria spartanilor, încearcă să pună cap la cap informații din surse de încredere pentru a construi un portret cât mai realist al acestui popor unic în Grecia Antică: unde a fost construit orașul-stat, cine au fost liderii de marcă ai Spartei, ce viață social-economică duceau, cum se organizau din punct de vedere militar, ce însemna pentru ei religia, care era relația dintre bărbați și femei și care era statutul femeii spartane în general.

Cine erau spartanii, de fapt?

Din punct de vedere istoric, spartanii erau dorieni în sensul cel mai profund – vorbeau un dialect doric al limbii grecești, dețineau instituții sociale și politice bazate pe cele trei „triburi” doriene tradiționale (hileii, dimanii și pamfiloii) și venerau zeul care, dintre toate divinitățile Olimpului, era cel mai strâns legat de poporul dorian, și anume Apollo.

După ce împlineau 12 ani, băieții acceptau drept iubit un războinic tânăr, care le devenea maestru, dar sexul nu era un element definitoriu al relației. La vârsta de 18 ani, se făcea o selecție pentru ca tinerii să fie distribuiți în sistem acolo unde se potriveau cel mai bine. Femeile aveau și ele un program militarizat, iar de gospodării se ocupau sclavii spartanilor, iloții.

Fetele spartane primeau rații de mâncare similare cu ale băieților, fetele aflate la adolescență parcurgeau un proces de educație și socializare publică ce le insufla idealurile societății spartane, la a căror realizare urmau să contribuie ca femei adulte; în plus, femeile puteau moșteni, deține și gestiona proprietăți în nume propriu. Este posibil să fi avut un cuvânt de spus în alegerea partenerilor lor de căsătorie, realizată de tatăl sau de tutorele lor, așa cum, cu siguranță, aveau în rânduirea gospodăriei proprii.

Autorul ne trece și prin războaiele persane și războiul atenian, prin antrenamentele militare, valorile spartane, intrigile și comploturile politice, încercând să ne apropie de istoria unui neam fascinant, a cărui faimă a traversat timpurile.

Volumul „Spartanii. O istorie legendară”, poate fi găsit, la preț redus, cu un click AICI.