Ați auzit de Cinghiz Aitmatov? Dacă da, poate că i-ați și citit cărțile sau măcar minivolumul „Djamilia”. Dacă nu, o să descoperiți și voi, la fel ca mine, un autor remarcabil, plin de sensibilitate, care o să vă convingă de talentul lui în doar 100 și ceva de pagini câte are cartea „Djamilia”, pe care o găsiți în colecția Strada Ficțiunii a Editurii Allfa.

Născut în Kârgâzstan, Cinghiz Aitmatov, plecat dintre noi acum mai bine de 10 ani, a fost un sciitor și publicist de limbă rusă, ale cărui cărți au fost traduse în peste 20 de limbi. Emanciparea tinerilor era unul dintre subiectele lui preferate, pe care îl regăsim și în „Djamilia”, o bijuterie literară publicată pentru prima dată în 1958.

Djamilia, personajul principal, este o tânără căsătorită cu un soldat, care pleacă aproape imediat după căsătorie pe câmpul de luptă, căci acțiunea e plasată în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. Rămasă în sat cu familia soțului, tânăra se aliniază tradițiilor strămoșești, muncind din greu, ascultându-și soacra și respectându-i pe bătrâni. Însă toată lumea, inclusiv mai tânărul ei cumnat, observă că Djamilia nu e o femeie obișnuită. Nu are încrâncenarea și nici felul înnegurat de a fi al femeilor nevoite să țină în spate gospodării imense și să facă și treburile bărbaților plecați pe front.

Deși își cunoaște datoria, Djamilia e veselă, e luminoasă, iubește viața, așa plină de greutăți și de interdicții cum i se desfășoară. Poate că la suprafață se supune familiei, comunității și regulior nescrise, însă inima ei este liberă să își dorească mai mult. Atunci când în sat se întoarce din război un bărbat fără familie, tăcut și retras, care este repartizat pentru a lucra alături de ea, Djamilia descoperă treptat că aici ar putea fi șansa ei la fericirea reală.

Cât contează tradiția? Cât contează datoria? E mai important să faci ce trebuie, conform normelor imaginate de societate sau să faci ce poți pentru fericirea proprie? Există așa ceva? E bine să accepți lucrurile în forma în care îți vin de la viață? Să trăiești cum spun alții? Sau să dai peste cap tot ce știai și să trăiești pentru tine? Fiecare alege pentru el sau lasă soarta să facă acest lucru.

N-are cum să nu vă placă „Djamilia”. E despre sufletul uman zbuciumat de pretutindeni. E despre alegeri, despre temeri și despre îndrăzneală. Despre bulgărele de lumină care pulsează în toți, pe care unii îl lasă să se stingă, iar alții îi mențin flacăra vie. E o carte animată și dătătoare de curaj, care trebuie citită cu mintea deschisă și, neapărat, cu inima sinceră.