Câți dintre voi v-ați juca nestingheriți cu un leu? Câți v-ați lăsa copiii să se bage în țarcul leului? Orice specialist în comportamentul animalelor știe că, indiferent că te-a mai văzut de 100 de ori sau că îl hrănești zilnic cu hălci de carne aruncate peste gard, un leu adult o să-ți facă rău dacă te apropii de el. Asta dacă nu cumva ați crescut împreună.

Exact asta a făcut actrița sud-africană Daniah De Villiers cu leul cel alb din film: au crescut împreună. Timp de aproape trei ani, cât au durat filmările, puiul de leu a petrecut încă de la naștere timp îndelungat alături de Daniah. Asta am aflat acum, de pe internet, pentru că aseară, în timpul vizionării, m-am tot întrebat dacă leul ăla e făcut pe calculator sau fata aia chiar se tăvălește prin iarbă cu el: deci nu era „din butoane”, era un leu real, care avea o relație de prietenie cu un om. 🙂

Filmul regizat de Gilles de Maistre spune povestea unei familii care se trăgea din Africa de Sud, se mutase la Londra în urma unor incidente la ferma de sălbăticiuni unde își ducea viața și, după 10 ani, revenise la fermă, cu gând să facă lucruri mari: să crească lei, pe care să îi vândă la grădini zoologice sau la circuri. În timp ce tatăl și mama familiei sunt împăcați cu viața la fermă, ba chiar le place, copiii în număr de doi nu o duc la fel de bine: fiul (Mick) e anxios, are coșmaruri, merge la psiholog, se teme de lei, dar își face prieteni printre animalele mici; fiicei (Mia) îi e dor de școala și de prietenii de la Londra, cu care mai vorbește uneori în video call-uri, dar care încep să o ignore, așa că se ceartă mereu cu părinții, se bate cu colegii și, evident, e extrem de singură.

Abia când în familia extinsă se naște un pui de leu alb, botezat Charlie, orizontul se înseninează: tatăl începe să primească turiși la fermă, care să pozeze leul prin gard, ceea ce aduce familiei venituri stabile, iar fata doarme cu el în pat, îl hrănește, îl ia la joacă, adică își găsește în el prietenul de care avea atâta nevoie. Lucrurile, însă, se complică pe măsură ce leul crește și afacerea se dezvoltă. Tatăl începe să întreprindă acțiuni dubioase (deși legale în zonă), mințindu-și familia, fetei i se interzice să îl mai trateze pe Charlie ca pe un animal de companie, iar conflictele din cadrul familiei se întețesc.

Când situația se precipită și leul se afă în pericol de a fi ucis, Mia îl răpește cu gând să îl ducă într-un sanctuar de lei despre care auzise de la mama ei, având pe urme într-o cursă disperată părinții, poliția și câțiva răufăcători care vor să-i ia viața lui Charlie.

Despre actori n-am pomenit mare lucru, pentru că n-o să vedeți cine știe ce staruri și nici prestații demne de vreun premiu (nici măcar Mélanie Laurent, care e cea mai cunoscută figură din distribuție, nu are un rol care să îi permită să exceleze). Mai importante în film sunt, cred eu, zugrăvirea relației de prietenie dintre fată și animal și ideea că poți schimba lumea dacă îți pui asta în minte și ești dispus să îți asumi niște riscuri. Pelicula, deși o lucrare de ficțiune centrată în jurul unei familii, are pe alocuri aspect de documentar, și încearcă să atragă atenția asupra felului în care dispar leii. De la o populație de peste 250 000, aceștia au ajuns în ultimii ani la aproximativ 20 000 și, dacă nu se schimbă niște legi, iar vânarea lor continuă nestingherită, în 20 de ani leii din sălbăticie vor dispărea.

O declarație calmă de dragoste pentru Africa, pentru animale și pentru natură, „Mia și leul alb” devine cu adevărat alert și emoționant în a doua parte, când ies la iveală adevăruri ascunse adânc, când sentimentele își dau frâu liber și când intensitatea scenelor trece de bariera ecranului. Filmul, distribuit la noi de Ro Image, va avea premiera în cinematografele din România pe 8 februarie.