Cu toate că „Ștefan cel Mare – Poemele Moldovei”, noul album Trooper, e disponibil încă de la 1 septembrie 2018, iar formația a început să-l promoveze prin concerte în țară tot cam de pe atunci, abia pe 16 februarie a venit rândul lansării oficiale în București. Concertul a avut loc în Club Quantic din Capitală și a beneficiat de un public numeros și entuziasmat, așa cum au trooperii peste tot, de altfel.

Deși noul album aterizase frumos în playlistul meu din Apple Music încă de la apariție, nu eram decisă la care dintre concertele de promovare să mă duc, căci ăsta din București mi se părea tare departe în timp – ca distanță, ne despart doar câteva stații de troleu. 🙂 După ce m-am tot gândit și răzgândit, în funcție de ce aveam de făcut prin weekenduri, abia săptămâna trecută am cumpărat unul dintre ultimele bilete la concertul din Quantic. Și am avut parte, cum altfel, de o seară plină de muzică bună, surprize și sentimente pozitive. Cum ziceam și mai sus, ca la fiecare concert Trooper, despre care eu una nu pot vorbi decât cu emoție.

Prima parte a serii au ocupat-o cu interpretarea a șase piese de pe albumul care tocmai se lansa, iar restul serii a fost o călătorie printre piese-reper de pe celelalte opt albume. „În numele tatălui” mi s-a părut foarte potrivită pentru deschiderea concertului (deși pe album este plasată pe poziția a doua), personal o consider mult mai puternică și mai de impact decât piesa cu care începe albumul și care, de altfel, nu și-a găsit locul în playlistul serii de sâmbătă. A urmat „Judecata”, piesa mea preferată de pe „Ștefan cel Mare – Poemele Moldovei”, pentru că mi se pare cea mai viguroasă, cea mai metal și mai „in your face” de pe acest album, o piesă în care vocea lui Coiot este foarte solicitată și arată tot ce are mai bun. Al treilea cântec al serii a fost „Ard în iad”, o compoziție în crescendo, foarte alertă și cuceritoare ca ritm, după care trooperii ne-au trecut prin „Valea Albă”, cu un sound mai temperat, de povestire eroică în versuri, având totuși în ea un „zvâc” atent controlat, foarte interesant și un solo de chitară absolut fermecător, la care s-a remarcat cum în public răsăreau una după alta mâini ridicate cu Facebook-ul pus pe Live. 🙂

„Sfinții nu mor niciodată”, un soi de rămas-bun plus necrolog al domnitorului moldovean, pus pe o muzică tulburătoare, a făcut tranziția spre „Destin”, probabil cea mai catchy piesă a albumului, cu stofă de hit. De altfel, piesa a ajuns și în finala națională a concursului Eurovision (care se va desfășura chiar în această seară), semn că nu e o compoziție doar pentru metaliști, ci o digeră și ascultători ai altor genuri. Surpriza serii a fost că tenorul Alin Stoica, cel care îi însoțește pe trooperi și la Eurovision, a fost prezent și pe scena din Quantic cu vocea lui de Scala din Milano, ducând la un alt nivel interpretarea acestei piese oricum atrăgătoare. Alin a rămas cu ei și pentru piesa „Scrisoare de adio”, o alegere foarte inspirată, având în vedere că și Coiot abordează de obicei pentru ea un stil de interpretare ușor diferit de ce cântă de obicei. Cu această piesă, trooperii au lăsat în urmă albumul „Ștefan cel Mare – Poemele Moldovei”, îndreptându-se spre cele anterioare.

Astfel, în seara de 16 februarie, cei prezenți în Quantic au mai ascultat și cântat împreună Trooper, printre altele, „Liceul cimitir”, „Scandal”, „Solii turci”, „În ziua a opta”, „Corupția”, „Nunta”, piesa-etalon „Tari ca munții”. Au introdus în playlist chiar și „O viață este prea mult”, o minunăție de peste 10 minute, cu versuri care îți rămân obsedant în minte (chiar și după 13 ani de când le-ai întâlnit prima dată) și cu o muzică ciclică, în care ritmurile alerte alternează cu cele stăpânite, într-o compoziție complexă. Un concert Trooper e mereu o sărbătoare și așa a fost și aseară, cu muzică de calitate, oameni de mare valoare și speranța că rockul românesc e alive and kicking.

Vă las cu „Destin” – calitatea video nu e extraordinară, mai ales în primele secunde, dar se aude ce trebuie. 🙂