Editura Tritonic iubește volumele colective, așa că, după consistentul „Noir de București”, spre finalul anului trecut a venit rândul unei alte colecții de povești polițiste și de acțiune să vadă lumina tiparului: „Gastro Noir”, volum de povestiri reunite de Bogdan Hrib.

Preferatele mele au fost și vor rămâne romanele individuale (sau, cel mult, la două mâini), însă pot să înțeleg și farmecul unor volume colective: cititorul poate să se bucure regăsind în paginile cărții autori pe care deja îi cunoaște sau poate să descopere alți scriitori al căror stil să îi trezească interesul. Și să caute, ulterior, și alte cărți scrise de aceștia. De asemenea, cum am mai spus, un volum de povestiri are avantajul că nu trebuie citit musai de cap la coadă, ci după gustul fiecăruia, de la coadă la cap, pe sărite și așa mai departe.

„Gastro Noir”, publicat în colecția Mystery & Thriler a Editurii Tritonic, vine peste noi cu 13 povestiri polițiste, scrise de 13 autori. Elementul comun al fiecărei povești este mâncarea: personajele fie gătesc ceva, fie sunt gurmande, fie sunt alergice la vreun aliment și mor otrăvite cu ceva ce au îngurgitat. Mi s-a părut foarte inspirată alegerea editorului de a pune la finalul volumului toate rețetele care apar în povești și care aparțin autorilor. Fie că sunteți preponderent consumatori de legume, fie că sunteți amatori de dulciuri, fie că mâncați carne, nu se poate să nu găsiți măcar o rețetă care să vă facă cu ochiul – mie, de exemplu, mi-a plouat în gură când am dat cu ochii de supa de roșii a Rebecăi Cojocaru, dar mi-am salvat în memorie și rețeta de plăcintă sărată a lui Horia Gârbea. 🙂

Cei 13 autori, dacă tot am început să dau nume, sunt, în ordinea apariției în volum: Lucian Dragoș Bogdan, Horia Gârbea, Anamaria Ionescu, Ștefania Coșovei, Rebeca Cojocaru, Petru Berteanu, Raymond Clarinard, Bogdan Hrib, Daniel Timariu, Teodora Matei, Ligia Enache, Monica Ramirez și Lucia Verona. Fiind vorba, în mare, de autori consacrați, n-o să aveți surprize neplăcute în ceea ce privește scrierile: poveștile sunt variate, sunt în general bine construite și curg firesc, au subiecte din realitatea imediată sau cu iz de istorie, aruncându-ne printre polițiști la început de carieră sau sătui de muncă, criminali ingenioși cu motivații dintre cele mai diverse, hoți abili, decese mai mult sau mai puțin suspecte și, bineînțeles, rețete de plăcinte, ciorbe, prăjituri și nu numai.

Pentru mine – care sunt un cititor groaznic de pretențios și găsesc mereu nod în papură – au ieșit în evidență două, pe care le-am simțit ca având ceva în plus, ca fiind mai mult decât povești corect scrise, cu intrigă, punct culminant și desfășurarea acțiunii. Le-am perceput ca pe niște miniromane, aproape, cu nuclee solide, ca pe mici bule de încântare care mi s-au spart în fața ochilor și pe care încă le am în minte. Așasar, cele două povești care au făcut impresie asupra mea (deși, dacă le citiți, veți vedea că n-au nimic în comun nici ca subiect, nici ca stil) au fost – tot așa, în ordinea apariției – „Desert cu comisar și frișcă” (Teodora Matei) și „ADN Perfect Defect” (Monica Ramirez). Nu-mi place nici frișca, nu cunosc nici cleptomani, dar Teodora și Monica au scos maximum din subiectele lor, livrând două povești strălucite. 🙂

Așadar, dacă vă plac aventurile polițiste și ați și rămas în pană de inspirație în bucătărie, vă recomand câteva porții de „Gastro Noir”. Volumul poate fi găsit cu un click AICI, la preț redus.