Încercările unui tânăr absolvent de a-și publica volumul scris cu trudă, relația tensionată cu familia și în special cu tatăl său, condiția scriitorului și a profesorului sunt firele care se împletesc în drama „Sub Umbra Părului Sălbatic/Ahlat Agaci” regizată de Nuri Bilge Ceylan și nominalizată în 2018 la Palme d’Or.

Sinan este un tânăr din sudul Turciei care își dă ultimele examene înainte de a fi repartizat ca profesor. Dorința lui, însă, este aceea de a ajunge scriitor celebru, motiv pentru care face tot posibilul să publice o carte pe care tocmai a terminat-o de scris. Cei cărora le solicită finanțări îl refuză, așa că e nevoit să strângă bani pentru a se autopublica. Întors în orășelul părinților, scufundați în probleme financiare din cauza dependenței de pariuri a tatălui, Sinan nu-și poate găsi locul: slujbă nu are, trebuie să facă armata, nu știe cum să-și publice cartea și se zbate să nu ajungă precum cunoscuții lui din copilărie, care duc aceeași viață dintotdeauna, fără multe perspective. Mama și sora stau toată ziua la telenovele, iar tatăl se chinuie să sape o fântână, deși toată lumea îi spune că în pâmântul respectiv n-o să găsească apă niciodată.

„De ce oamenii trebuie să aleagă întotdeauna viața care e cea mai aproape de ei?” se întreabă unul dintre personajele resemnate cu existența searbădă și lipsită de orice deschidere, dar Sinan nu vrea să accepte că soarta omului e ceva care trebuie luat ca atare. Cu avântul tinereții, el susține că fiecare om își poate construi o viață bună dacă își dorește cu adevărat și că oamenii se aduc singuri în locuri nepotrivite din cauza deciziilor proaste pe care le iau. Își condamnă mama că s-a măritat cu un ratat, își condamnă tatăl, care e profesor, că a pierdut bunurile familiei și și-a pierdut respectul tuturor prin dependența de pariuri și se condamnă și pe sine, în cele din urmă, că nu e atât de bun pe cât și-ar fi dorit să fie.

Putem spune că „Sub Umbra Părului Sălbatic”, inspirat din fapte reale, este o meditație amăruie asupra legăturilor de familie și a dezavantajelor care vin odată cu traiul în zone defavorizate, dar și asupra educației care pe unii îi înalță, iar pe alții îi zdrobește. Povestea alunecă firesc și spre ce înseamnă să fii un scriitor de succes, precum și spre legătura oamenilor cu divinitatea. Discuțiile pe aceste teme sunt prezentate mereu în contradictoriu, de o parte a conversației fiind mereu Sinan, iar de cealaltă parte oameni mulțumiți în mediocritatea lor, care nu văd rostul analizelor și al dezbaterilor filosofice, și nici al întrebărilor dificile. Viața trebuie luată așa cum e și gata. De ce să mai studiezi, dacă oricum trebuie să te măriți, să faci copii și să ai grijă de casă? La ce bun să discuți despre concepte literare și despre ce face dintr-un scriitor obișnuit unul formidabil? De ce să vrei să actualizezi religia sau să îi înveți pe oameni să gândească cu propriile capete? Pentru ce să te preocupi de propria dezvoltare?

Deznădejdea lui Sinan, subliniată de pasajele muzicale din Bach, este deznădejdea tinerilor de pretutindeni care vor să se ridice deasupra condiției părinților, a bunicilor, a mediului anost și steril în care au crescut și care își văd speranțele năruite. „Dacă îți place ceea ce faci, poți să supraviețuiești oriunde”, îi spune în cele din urmă tatăl lui, justificându-și cumva existența plină de hopuri și încercând în același timp să-și încurajeze firav fiul. Visurile nu sunt ușor de îndeplinit, iar atunci când vezi că nu izbândești sub nicio formă, e bine să te retragi cu grație și să te îndrepți spre altceva.

„Sub Umbra Părului Sălbatic” a rulat pentru prima dată în România la Les Films de Cannes a Bucarest, în 2018, iar în cinematografe se lansează pe 8 martie, în București și în alte 17 orașe din țară, distribuit de Voodoo Films.