Pictor și arhitect, Daniel Zlota este cunoscut în cercurile artistice nu doar în țară, ci și la nivel internațional. Recunoașterea lui vine din faptul că face totul cu suflet și se străduiește mereu să-și depășească limitele. În plus, Daniel susține educația copiilor, implicându-se ca voluntar în proiecte speciale.

Cine a fost întâi: Daniel arhitectul sau Daniel pictorul? Cum se împacă în tine arhitectura cu pictura, pentru că mie îmi par două domenii antitetice – unul al logicii și preciziei, altul al sentimentului?

Întâi de toate a fost Daniel copilul, care a descoperit desenul pe asfalt într-o joacă. Am urmat apoi liceul de artă și ulterior Facultatea de Arhitectură. Sunt două arte foarte asemănătoare, în care obiectivul este să realizezi un produs original, unic. #artaedindragoste este mottoul meu, pe care îl folosesc în ambele domenii. Prin pictură reușesc să mă exprim mai liber, să împărtășesc emoția locurilor și a oamenilor pe care i-am cunoscut, pe când în proiectele mele de arhitectură împlinirea vine din felul în care se simt oamenii în spațiile create de mine.

Reinterpretezi fotografii prin pictură. De ce ai ales acest stil de exprimare?

Sunt un artist într-o continuă căutare. Îmi doresc să transmit prin diverse tehnici trăiri și emoții autentice. Reinterpretarea unei fotografii este exemplul perfect cum 3 entități (fotograful, artistul și privitorul) sunt implicate în acest proces artistic: sunt trei filtre diferite care produc sentimente și emoții autentice. Aceasta este propunerea mea pentru artă: să participăm cu sufletul deschis. Practic, cred că oricine și-ar dori să poată lua o fotografie din luna de miere, de exemplu, sau o fotografie cu un prieten drag pe care eu să o reinterpretez, iar rezultatul să fie un tablou de oferit în dar sau de prezentat celor dragi. Însă aceasta este doar o abordare a mea ca artist, pentru că pe site-ul meu (www.danielzlota.com) puteți găsi și acuarele și tablouri în ulei și acrylic fără implicarea fotografiei.

Fără a mă pricepe la pictură sau la fotografie, ochiul meu profan s-a lipit de lucrările tale din colecția „Fusion – Israel 70”. Pentru că am recunoscut în ele nu doar partea de suprafață a unor orașe pe care și eu le-am vizitat, ci mai ales spiritul fiecăruia, pe care ai reușit cumva, uimitor pentru mine, să-l redai. Povestește-ne puțin despre realizarea acest proiect.

Acesta este un proiect inedit. Am încercat să realizez lucrările „legat la ochi”, adică prin tehnica de colaj fotografic să pictez mai multe locații pe care însă nu le-am vizitat niciodată. Provocarea majoră a fost aceea de a recrea aceste locuri, așa cum le simt eu, din poveștile lui Zoltan Marton (fotograful). Mă bucur că am reușit să aduc cu succes expoziția în fața a sute de vizitatori, atât la Camera de Comerț România-Israel, cât și în cadrul Bucharest Jewish Film Festival 2018.

Cum e publicul de la expozițiile tale, diferă cel din România față de cel din alte țări?

Ce am observat la evenimentele mele, fie că vorbim aici de România, Franța, Italia, Mexic etc. este că vin mulți iubitori de artă, cunoscători în special și oameni pentru care arta este o plăcere, oameni cu venituri medii și peste medii, investitori în artă. Mă bucură enorm faptul că îi revăd și la alte expoziții, ceea ce înseamnă că apreciază arta creată de mine. Publicul meu este unul cult și deschis către nou, către unicitate, originalitate.

Expoziția ta de final de 2018, „Introspective”, găzduită de Bistro Matrioska din Capitală, a fost realizată în parteneriat cu Teach for Romania. Ce ne poți spune despre această colaborare?

Într-adevăr, expoziția a cunoscut un real succes și încă poate fi vizitată până în luna mai. Teach for Romania reprezintă pentru mine viitorul educației. Educația așa cum ar trebui să fie, așa cum este pe afară. Acesta este motivul pentru care am și participat ca voluntar la ore de educație plastică în cadrul programului. Îmi place să mă implic în educarea copiilor, mai ales că sunt și tătic.

La ce lucrezi în prezent și pe când următoarea expoziție?

De la începutul anului am avut deja două expoziții, una la Teatrul Național din București – „Expoziția Națională de Acuarelă” organizată de IWS (International Watercolor Society) Romania, făcând parte și din juriul care a selectat participanții, precum și o expoziție în Barcelona, alături de alți artiști consacrați.
Urmează pe 8 aprilie „Expoziția Internațională de Acuarelă” găzduită de Casa Poporului și organizată de IWS Romania unde, de asemenea, am fost invitat să fac parte din juriu. Apoi vor fi „Camino de la Vida”, expoziție personală în Mexico City în luna iulie, două expoziții în Italia (Fabriano în luna aprilie și Venezia în septembrie), San Francisco și Paris (discuții avansate). În plus, pregătesc un proiect foarte fain și care cu siguranță va schimba percepția oamenilor despre artă, însă pentru moment nu vă pot oferi detalii. Vor veni la momentul potrivit. 🙂

În România se poate trăi din pictură sau e nevoie ca artistul să aibă și activități… mai puțin artistice și mai mult practice? 🙂

Eu trăiesc din artă poate și pentru că arta mă face foarte fericit, iar această fericire ajunge pe hârtie, pe pânză. Nu pictez niciodată dacă nu zâmbesc, dacă nu am chef, pentru că nu aș putea să transmit dragostea și sentimentul pozitiv mai departe. Le mulțumesc celor care îmi spuneau că nu se poate trăi din artă, căci astfel m-au încurajat să îmi depășesc propriile limite. Desigur, aș vrea să le mulțumesc și celor care investesc în artă și au încredere în mine și în viziunea mea artistică.

Sursă foto: pagină Facebook Daniel Zlota