Rockul, născut undeva prin anii ’50 ai secolului al XX-lea și separat într-o varietate de stiluri în deceniile următoare, a fost mereu asociat cu libertatea, cu revolta împotriva societății si cu nonconformismul.

Dacă în prezent, cel puțin în anumite țări, rockul și reprezentanții lui (fie ei trupe sau fani) sunt liberi să se manifeste, în trecut, mai ales în țările comuniste, lucrurile stăteau cu totul altfel. Rockul susținea tot ceea ce comunismul condamna, deci cenzura era aspră, iar controlul pieselor, al muzicienilor și al concertelor era drastic.

„Leto/O vară rock’n’roll”, cel mai recent film al controversatului regizor rus Kirill Serebrennikov, aruncă o privire romanțată asupra unor simboluri ale muzicii rock sovietice, trupele Zoopark și Kino. Accentul cade pe relația dintre Mike Vassilievici, liderul primei trupe și mai tânărul Viktor Tsoy, cel care, sub influența lui Mike, a devenit celebru ca lider al trupei Kino, iar piesele lui (deși el a murit într-un accident la 28 de ani) au rămas bătute în cuie în amintirea rușilor.

Subliniez că e vorba de o privire ROMANȚATĂ, deci regizorul pleacă de la fapte reale între care inserează situații imaginate – deci e un film doar parțial biografic și vag plasat în situația generală a epocii. De altfel, după anumite scene din film (de altfel, cele mai intense și spectaculoase, după părerea mea), apare un tânăr pe post de narator, care spune sau ne arată o plăcuță pe care scrie „Asta nu s-a întâmplat niciodată”. 🙂

Așadar, filmul ne arată că, la începutul anilor ’80, în URSS, cluburile de rock erau un fel de… săli de teatru. La concerte, publicul (îmbrăcat în haine sobre) stătea pe scaune și nu se manifesta decât prin vagi mișcări de picior, ținând ritmul muzicii, și prin aplauze la finalul fiecărei piese. Oamenii nu stăteau ridicați, nu dansau, nu cântau odată cu artiștii, nu aveau voie cu bannere, pentru că erau scrutați cu ochi de vultur de reprezentanții partidului. Acestora din urmă era nevoie să li explice din când în când versurile, pentru ca nu cumva să vadă vreun pericol în ele. Înainte de concerte, oamenii de la club le disecau artiștilor fiecare piesă, pentru că rockerul trebuia să scrie versuri despre ce e mai bun în oameni și să critice aspectele negative ale societății, respectând ideologia comunistă.

Pe acest fundal, cunoaștem trupa Zoopark, condusă de Mike, care are deja suportul fanilor. Liderul ei, un tip care asculta non-stop T.Rex, Blondie, The Sex Pistols și alte trupe nu tocmai comuniste și adapta versuri de-ale lor, e permanent frământat de exprimarea sentimentelor în așa fel încât să împace și capra și varza. În plus, are în dotare și o nevastă (care îi e și muză) și un copil mic, care stau cu el în aceeași cameră inclusiv când scrie versuri sau desenează coperte. Când îl cunoaște pe Viktor și ascultă creațiile lui, Mike începe să-l sprijine în realizarea visului de a-și face o trupă, de a scoate un album și de a ieși în public. Natașa, soția lui Mike, face o pasiune pentru Viktor, pe care n-o ascunde de soțul ei, mai ales că e conștientă de vremelnicia trăirilor sale.

Acțiunea, presărată cu fapte care „nu s-au întâmplat niciodată” și cu fragmente muzicale grandioase, ne poartă prin viețile tinerilor rockeri, prin procesul de creație, prin cântările pe malul mării în care înoată dezbrăcați, prin concertele publice și private, prin ciocnirile cu autoritățile și prin discuțiile despre faptul că le trebuie bani de amplificatoare, dar și de bere. „O vară rocknroll” este un film care binedispune, nu cred că-l poți vedea decât cu un zâmbet fixat pe față, cu înțelegere pentru personaje și alegerile lor și cu un permanent dans pe scaun. 🙂

„Leto” înseamnă „vară” în limba rusă, iar în film este cântată și piesa cu același nume a trupei Zoopark. Cunoștințele mele de rusă sunt egale cu zero, dar din subtitrare am înțeles că e vorba de starea pe care le-o creează vara tinerilor, care „au timp, dar nu au bani” și care nu vor decât să se prăjească la soare, să se plimbe, să înoate și să fumeze, mai ales că în curând va veni „o cometă care ne va ucide pe toți”. 🙂 Oricum, de multe ori nici nu e nevoie să înțelegi versurile, pentru că muzica va ști ea singură în ce stare să te pună când o asculți. Așa că, în loc de trailer, vă las aici piesa „Leto”, așa cum a fost cântată în film.

„Leto/O vară rock’n’roll” va avea premiera în cinematografele din România pe 12 aprilie, distribuit de Transilvania Film.