Îl mai țineți minte pe Hellboy, un monstru roșiatic, parțial diavol, parțial uman, care își tot pilea coarnele ca să se integreze cât mai bine printre oameni (deși coada diavolească îi atârnă liberă în afara pantalonilor)? După aparițiile din 2004 și 2008, Drăcimea-sa revine pe marile ecrane în 2019, în filmul de acțiune fantasy „Hellboy” (SUA, 2019).

Deși se numește la fel ca pelicula din 2004, nu e vorba de un remake, cum s-ar putea crede, ci de un reboot. Cu alte cuvinte, personajele și povestea sunt recreate de la zero, dar, conform criticilor americani cel puțin, pierzând în consistență și umor. În ceea ce mă privește, chiar nu-mi mai amintesc mare lucru din primele două filme ale francizei, așa că am luat noua producție ca atare. Personal, filmul mi s-a părut nejustificat de lung, adică nu era nevoie chiar de două ore pentru această poveste nici originală, nici profundă, iar scenariul l-am găsit foarte alambicat și încărcat cu zeci de detalii pe care le uitai imediat ce aflai de ele.

Pe de altă parte, Hellboy, ca personaj, mi-a plăcut de când l-am văzut prima dată, așa că m-am bucurat să îl reîntâlnesc și chiar am petrecut o seară agreabilă printre toate acele arătări ale iadului. De data asta, Hellboy al nostru (interpretat de David Harbour) află că povestea apariției sale printre oameni e puțin diferită decât îi spusese tatăl adoptiv, ba, mai mult, foștii colaboratori ai bătrânului încearcă să-i facă felul simpaticului diavol umanoid. În plus, în timp ce își vede de treabă la Biroul pentru Apărare și Cercetare Paranormală, e urmărit de o profeție: că dacă va scoate din piatră sabia lui Arthur, pornirile diavolești pe care a încercat toată viața să și le reprime vor înflori, iar el va aduce sfârșitul lumii. Alături o va avea pe vrăjitoarea Nimue (Milla Jovovich), stăpâna monștrilor de pretutindeni, tăiată în bucăți de regele Arthur prin anul 500 și ceva, ai cărei supuși încearcă să-i găsească părțile componente pentru a o reasambla.

Deși Hellboy nu vrea în ruptul capului să fie el declanșatorul Apocalipsei, în sinea lui și-ar cam dori să le închidă gura celor care l-au privit mereu ca pe un intrus și un ciudat care n-are ce să caute printre oameni. În încercarea de a o opri pe vrăjitoare, trece prin tot felul de aventuri dubioase, violente și sângeroase, lupte crâncene cu niște pocitanii de-ți vine să scuipi în sân și cotonogeli lăsate cu ochi scoși și dezmembrări (aveți grijă că filmul nu e pentru copii, decât dacă se apropie de majorat).

N-au cum să nu vă placă efectele vizuale, zic eu, întâlnirea lui Hellboy cu Baba Cloanța (mă rog, acolo aveți șansa să rămâneți de-a dreptul perplecși) și, chiar dacă nu e mereu natural, o să dați de-a lungul filmului și peste câteva faze de amuzament real. De fapt, mi s-a părut cumva că întreg filmul e realizat așa, într-un mare spirit de bășcălie, mai ales dacă luăm în calcul înjurăturile pe care nu te aștepți să le auzi chiar de la începutul filmului de la vocea care narează sau accentul scoțian (sau o fi fost irlandez?) cu care vorbesc unele creaturi. 🙂

„Hellboy” versiunea 2019, regizat de Neil Marshall și distribuit la noi de Vertical Entertainment, va avea premiera în cinematografe pe 12 aprilie.