Unele femei primesc o educație „ca pentru femei” și li se potrivește. Altele, în general atunci când părinții (și mai ales tatăl) și-ar fi dorit să aibă un băiat și s-au trezit cu fată, primesc o educație mai degrabă masculină, lucru care le ajută decisiv de-a lungul vieții.

Așa noroc a avut și Mei, care, de la o fetiță crescută în puf și neînvățată cu lumea reală, a ajuns concubina împăratului Taizong, din dinastia Tang, care a domnit în China secolului al VII-lea. Scriitoarea Weina Dai Randel a făcut săpături în trecutul îndepărtat al țării sale, lucrând timp de 10 ani la romanul „Luna din palat”, în care a încercat să configureze copilăria și tinerețea celei care a ajuns să aibă un rol major în istoria Chinei. Autoarea a creat o poveste bazându-se atât pe fapte și personaje reale (precum Mei, împăratul și fiii lui, etc) și a completat-o cu figuri fictive și întâmplări posibile, dar inexistente în documente.

Fiică de guvernator, Mei ajunge, după moartea subită a tatălui, la mila unei rude, împreună cu mama și surorile ei. Pentru că tatăl îi dăduse o educație bărbătească, Mei știa să scrie, să citească și să gândească analitic, cu propriul cap, iar brodatul, aranjatul părului și alte activități feminine îi erau stăine. Tatăl apucase să se îngrijească de viitorul ei (pe care un înțelept i-l profețise ca fiind deosebit), scriindu-i de mai mule ori împăratului, pentru ca acesta s-o aibă în vedere pentru când va împlini 12 ani. La această vârstă, o fată era potrivită să fie aleasă în grupul de fecioare al împăratului – iar pentru o tânără a vremii nu exista o onoare mai mare.

Chemată în cele din urmă la palat, Mei face tot ce-i stă în putință pentru a ajunge cât mai aproape de împărat, însă lucrurile nu erau atât de simple: odată cu ea fuseseră aduse foarte multe tinere, având aceeași dorință. În plus, la curte existau deja o multitudine de femei separate pe diverse categorii și ranguri, iar împăratul le acorda tmpul lui liber acestora, după un calendar bine stabilit. Fecioarele erau arareori chemate și cu greu îi puteau atrage atenția suveranului, având în vedere că locuiau într-un spațiu în care împăratul nu le vedea.

Autoarea ne trece practic, cu răbdare, prin devenirea lui Mei, de la fetița ingenuă, dar inteligentă la tânăra puternică și decisă, care știe cum să-și aleagă aliații și cum să se ferească de inamici și comploturi, urmându-și neabătută scopul de a se apropia de împărat. Detaliile vieții de la curte, îndatoririle zilnice, atacurile mișelești la care este supusă fata, necazurile în are intră mai mult sau mai puțin voluntar, trădările de care are parte, dar și prieteniile și iubirea genuină față de cel mai tânăr dintre fiii împăratului reprezintă baza acestui roman istoric, care se citește dintr-o răsuflare.

Fiind inspirată de personaje reale, cartea nu s-a putut baza pe elementul de surpriză, așa că autoarea a pus greutatea pe o documentare minuțioasă a obiceiurilor din epocă, a relației dintre părinți și copii, a tradițiilor legate de femeile din jurul împăratului și a sacrificiilor făcute de acestea, a războaielor duse de suveran și legăturilor cu vecinii și pe strădania de păstrare a verticalității personajului principal în urmărirea țelurilor stabilite.

Romanul „Luna din palat” de Weina Dai Randel poate fi găsit în colecția Damen Tango, pe site-ul Editurii Nemira.