Câte un film de groază din când în cand nu strică nimănui, așa că dacă nu v-ați luat doza de curând, vă puteți îndrepta spre cinematografe din 19 aprilie, când va avea premiera horror thrillerul „Blestemul femeii care plânge/The Curse of La Llorona”, în regia lui Michael Chaves.

Filmul e bazat chiar pe mitul mexican al „Plângătoarei”, pe care, de altfel, unul dintre personaje îl povestește cam cum îl găsim descris și pe internet: se spune că La Llorona era cândva (în film apare că pe la 1673) o tânără foarte frumoasă care s-a căsătorit cu un tip foarte bogat și au avut doi copii. Numai că el a început să calce pe de lături, așa că nevasta, ce s-a gândit în imensa ei deșteptăciune, și-a luat copiii și i-a înecat în râu, că pasămite așa s-ar fi răzbunat pe soțul infidel (?!). Concluzia e că da, lumea e nebună și ilogică. Evident, după ce i-a ucis pe micuți, femeii i-a părut rău, așa că s-a aruncat și ea în apă. De atunci, bântuie prin lume și fură diverși copii ca să-i înlocuiască pe ai ei, după care îi ucide prin înecare. Dacă cineva îi aude plânsul… e o chestiune de timp până ce persoana va ajunge pe fundul vreunei ape.

Mitul e exploatat destul de reușit (și, pe alocuri, în cheie comică) în „Blestemul femeii care plânge”: filmul are un spirit malefic (căruia, ca oricărui mort-viu, îi pocnesc oasele de la gât când se uită la ăla pe care vrea să-l atace), are familie bântuită cu poveste tristă în spate, are oameni care încearcă să ajute familia bântuită să scape de spirit, are scene la care te uiți ușor într-o parte, că știi că altfel ești în pericol să-ți stea inima.

Familia care a ieșit câștigătoare la loteria întâlnirilor cu La Llorona, în 1973, la 300 de ani de la moartea mamei criminale, este cea a Annei Tate-Garcia (Linda Cardellini), o asistentă socială văduvă, care își crește cum poate cei doi copii rămași fără tată. După ce copiii unei femei pe care Anna o asista sunt găsiți înecați în râu, iar femeia este pusă sub acuzare că ar fi avut de-a face cu moartea lor, Anna înțelege pe pielea ei că există o mare probabilitate ca o altă femeie să fi fost de fapt amestecată în dispariția celor doi băieți.

Spiritul a pus ochii mai nou chiar pe copiii Annei, deci casa familiei devine noul ei teren de joacă. Ați remarcat că fantomele bântuie în general doar oameni care stau în niște ditamai casele, prin care ți-ar fi frică să umbli noaptea chiar și nebântuite fiind? Așa e și casa Annei, imensă, plină de uși numai bune de trântit și mobile perfecte pentru rearanjat cu violență.

Femeia face tot ce poate să-și apere copiii de monstrul plângăcios, dar oare va reuși să îi vină de hac? Sau va fi și ea încă o victimă în călătoria nesfârșită prin lume a spiritului bocitor care sparge oglinzi cu privirea și aduce moartea celor care îl aud plângând? O să vă lămuriți dacă mergeți să vedeți filmul distribuit la noi de cei de la Vertical Entertainent – care, ca să ne introducă în atmosferă, aseară au adus în sala de la IMAX o tânără îmbrăcată și machiată precum La Llorona. Fata a umblat o vreme printre scaune și, după ce s-au stins luminile, s-a oprit puțin pe trepte, speriind zdravăn un spectator care urca orbecăind cu sucuri și poporn și a dat nas în nas cu sinistra arătare. 😀