Festivalul Internațional de Film Cinepolitica s-a deschis pe 18 aprilie la Cinema Elvire Popesco din București cu documentarul „Prima campanie” (Franța, 2019) al regizoarei Audrey Gordon.

Filmul documentează campania pentru președinție a lui Emmanuel Macron și activitatea unei tinere la început de carieră în jurnalismul politic, responsabilă cu materialele despre candidați. Nu că n-aș fi știut, dar o clarificare suplimentară nu strică niciodată: jurnalismul de televiziune nu e treabă ușoară. 🙂 În vremea facultății am avut cursuri de tv, radio și presă scrisă și treptat ne-am cam lămurit fiecare în ce direcție vrem să mergem.

Încă de atunci am exclus posibilitatea de a face jurnalism de televiziune, iar documentarul „Prima campanie” mi-a amintit de ce: pentru că ești în priză zi și noapte, nu știi niciodată la cât trebuie să te trezești sau când ajungi acasă, alergi mereu după personajele zilei străduindu-te să prinzi un cadru bun și să apuci secundele în care să le adresezi o întrebare bună, la care să primești un răspuns care să merite difuzat, scrii pe picioare, din mersul mașinii, înregistrezi câte un voice-over pe care îl tai cât trebuie ca să se potrivească peste imagine și câte și mai câte. Îți trebuie rezistență fizică și psihică, toleranță la dormitul și mâncatul pe apucate și la schimbări de pe un moment pe altul.

Așa își duce viața și Astrid Mezmorian, care a început să facă jurnalism politic de teelviziune pe 1 septembrie 2016, după ce pe 30 august Emmanuel Macron își dăduse demisia din guvern, unde ocupase funcția de Ministru al Economiei, anunțând că vrea să se ocupe de mișcarea En Marche. Când actualul președinte al Franței și-a delarat oficial candidatura pentru președinție, Astrid a fost desemnată de televiziunea la care lucra să urmărească desfășurarea campaniei și să realizeze materiale.

Astfel, documentarul urmărește activitatea ei și a colegilor pe măsură ce campania înaintează, interacțiunile cu Macron, nemulțumirile că nu poți adresa chiar ce întrebări vrei pentru că nu te lasă producătorii sau că nu poți ajunge mereu în apropiere de candidat, pentru că mulți cetățeni se înghesuie să facă selfie-uri cu el. 🙂 De asemenea, filmul surprinde opinii ale cetățenilor despre candidatul Macron și tangențial despre restul candidaților, ideea generală fiind că e o campanie oarecum comică și mai puțin intelectuală decât altele. Despre Macron, în particular, părerile sunt împărțite, unii spun că e un personaj politic fabricat, artificial, alții cred că viața politică va renaște cu ajutorul acestui tânăr de 39 de ani, de care, cu câțiva ani în urmă, nu auzise nimeni, alții îl votează pentru că e patriot, nu naționalist precum contracandidata lui, Marine Le Pen.

Cinepolitica merge mai departe până pe 21 aprilie, iar programul festivalului poate fi consultat AICI.