Multe evenimente artistice pot fi întâlnite la Goethe-Institut, dar spectacolul „Tristețe & Melancolie” pe care l-am văzut aseară merită un loc pe podium.

Mi-am dat seama de cum am citit titlul în comunicatul de presă că spectacolul-lectură „Tristețe & Melancolie sau cel mai cel mai singuratic George din toate toate timpurile”, regizat de Bobi Pricop, va fi o experiență interesantă. De cum am intrat în sala din Pavilionul 32 și am văzut decorul și monitoarele plasate strategic în anumite zone, am înțeles că ni se pregătește un eveniment deosebit. Ce să vedeți, chiar așa a fost!

Mă gândesc încă de aseară la ce aș putea să scriu ca să îi fac dreptate acestui spectacol-lectură cum eu încă nu am mai văzut. Adică, am mai văzut astfel de evenimente, dar acolo actorii stăteau pe scaune și citeau de pe foi, fără multe gesturi și fără decor. La „Tristețe & Melancolie” a fost diferit, actorii citind de pe promptere situate în fața lor, puțin sub nivelul tavanului, și au fost liberi să gesticuleze și să se miște natural, ca într-o piesă clasică.

Am avut un narator, în persoana actriței Nicoleta Lefter, care ne-a spus povestea lui George (Mihai Smarandache), o țestoasă-gigant, a cărei existență se întindea de-a lungul multor secole și ale cărei experințe de viață depășeau orice imaginație. Chiar mă gândeam că Bonn Park, autorul căruia îi aparține acest text, ori are o imaginație cu adevărat formidabilă, ori, în procesul creației, a dispus de stimulente intelectuale de calitate.

Deși l-am definit pe George drept țestoasă, el este mai degrabă o entitate care înglobează toate faptele și sentimentele umane, toate joburile, toate căsniciile, toate întrebările și toate răspusurile, toate fericirile și nefericirile noastre. De-a lungul spectacolului, cei din sală sunt conduși cu ajutorul vocii actorilor, al imaginilor de pe monitoare și al muzicii live prin singurătatea lui George, prin ura, depresia și sinuciderea lui – de fapt, tentativa, ca să dau și un spoiler.

Era să zic să nu vă temeți, că nimic nu e trist în acest spectacol, în care te pomenești zâmbind sau chiar hototind de multe ori ascultând peripețiile lui George prin lume – căci ne vorbește și el, alături de narator – dar nu e chiar așa. Pentru că melancolia, regretul și alte sentimente greu digerabile se întrevăd sub tot umorul cu care țestoasa ne povestește, de parcă am fi la o bere pe terasă, despre iubirile ei eșuate, despre cum îl privea de la distanță pe prințul care încerca să ajungă în turnul lui Rapunzel sau despre cum a mâncat într-o zi toate animalele din lume, preparate prin umplere: o balenă umplută cu un cașalot, umplut cu un rechin, umplut cu un urs, umplut cu un bivol, umplut cu un crocodil, umplut cu o caracatiță uriașă, umplută etc.

Toate aceste teme complexe – singurătatea, ura, depresia, sinuciderea – sunt disecate de George și de narator printr-o abordare spectaculoasă, sensibilă și onestă, care merge direct în mintea spectactatorului. Ascultând, nu poți să nu te pomenești tu însuți scufundat în propriile amintiri, încercări și întrebări, ba chiar, dacă ești norocos, să ai sclipiri de surpriză când simți că ai reușit să prinzi un colț de rezolvare pentru dilemele personale.

„Tristețe & Melancolie” se mai joacă și astăzi, de la ora 19:00 și de la ora 21:00, în Pavilion 32 de la Goethe-Institut (Calea Dorobanți, nr. 32).

Intrarea este liberă, în limita locurilor disponibile, cu o rezervare prealabilă la info@bukarest.goethe.org.